Responsabilitatea Auditorilor de a Avea în Vedere Fraudele și Erorile într-un Angajament de Audit

Termeni de referinta

Asertiuni manageriale - afirmatiile (declaratiile) implicite sau explicite ale managementului în ceea ce priveste categoriile de operatiuni si conturile din situatiile financiare asociate acestora.

Asociere frauduloasa - efort de cooperare între angajati pentru a deposeda o întreprindere de mijloace banesti, stocuri sau alte active.

Control intern - sistem conceput pentru a oferi o asigurare rezonabila privind atingerea obiectivelor managementului în urmatoarele domenii : fiabilitatea raportarii financiare, eficacitatea si eficienta operatiunilor si respectarea legilor si reglementarilor aplicabile.

Deturnare (sustragere) de active - frauda implicând furtul activelor unei entitati.

Eroare - prezentare eronata (inexactitate) neintentionata în situatiile financiare.

Eroare de esantionare - eroarea rezultata pentru ca auditorul a extras si analizat doar o parte a populatiei sondate.

Eroare tolerabila – pragul de semnificatie repartizat oricarui sold de cont dat : se utilizeaza la planificarea auditului.

Frauda - prezentare eronata (inexactitate) intentionata din situatiile financiare.

Mediul controlului – actiunile, politicile si procedurile care reflecta atitudinile de ansamblu ale managementului, membrilor consiliului de administratie, a persoanelor însarcinate cu guvernanta si proprietarilor entitatii fata de controlul intern si de importanta lui pentru entitate.

Neajuns al controlului intern – absenta unor mecanisme de control adecvate, un neajuns al controlului intern majoreaza riscul de aparitie a unor inexactitati în situatiile financiare.

Prezentare eronata semnificativa - informatie eronata sau înselatoare continuta în situatiile financiare, a carei cunoastere ar putea afecta decizia unui utilizator rezonabil al situatiilor financiare în cauza.

Proceduri analitice – utilizarea unor comparatii si indicatori pentru a estima daca soldurile conturilor sau alte date par rezonabile.

Raportare financiara frauduloasa – prezentari eronate sau omisiuni intentionate ale unor sume sau informatii din situatiile financiare, în scopul înselarii utilizatorilor.

Risc – acceptarea de catre auditor a faptului ca în executarea unei misiuni de audit exista un anumit grad de incertitudine.

Risc de audit – riscul ca un auditor sa conchida ca situatiile financiare prezinta o imagine fidela si sa decida, ca urmare, exprimarea unei opinii fara rezerve, când în realitate aceste situatii sunt semnificativ eronate.

Risc inerent – masura a aprecierii pe care o face auditorul privind probabilitatea existentei unei erori semnificative într-un segment înainte de a estima eficacitatea mecanismelor de control intern.

Teste ale detaliilor soldurilor – proceduri de audit prin care se testeaza prezenta de erori monetare, în scopul de a determina daca obiectivele de audit legate de solduri au fost atinse pentru fiecare sold de cont semnificativ.

Teste ale mecanismelor de control intern –proceduri de audit prin care se testeaza eficacitatea mecanismelor de control, în scopul justificarii reducerii riscului de control estimat.

Teste substantiale ale operatiunilor – proceduri de audit prin care se testeaza prezenta de erori monetare în scopul de a determina daca obiectivele de audit legate de operatiuni au fost atinse pentru fiecare categorie de operatiuni.

Scrisoare catre manageri – scrisoare redactata de auditor si adresata managementului unui client, continând recomandarile auditorului în ceea ce priveste îmbunatatirea oricarui aspect al activitatii economice a clientului.

Suficienta probelor – cantitatea de probe; dimensiunea adecvata a esantionului selectat de auditor.

1. Obiective si principii generale care guverneaza un angajament de audit

Obiectivul oricarui angajament de audit al situatiilor financiare este de a oferi posibilitatea auditorului sa exprime o opinie cu privire la situatiile financiare, daca acestea sunt întocmite si prezentate, sub toate aspectele semnificative în conformitate cu un cadru aplicabil de raportare financiara.

Principiile generale ale unui angajament de audit au în vedere ca :

- Auditorul sa actioneze în conformitate cu cerintele ,,Codului de etica pentru profesionistii contabili”, emis de Federatia Internationala a Contabililor (IFAC);

- Auditorul sa desfasoare angajamentul de audit în conformitate cu Standardele Internationale de Audit (ISA);

- Auditorul trebuie sa planifice si sa desfasoare un angajament de audit cu o atitudine de scepticism profesional, admitând ideea ca în anumite împrejurari situatiile financiare sa fie denaturate în mod semnificativ.

În conformitate cu cerintele ISA, auditul este destinat de a oferi o cerificare rezonabila ca situatiile financiare, considerate în totalitatea lor, nu contin denaturari semnificative. Asigurarea rezonabila este un concept în legatura directa cu totalitatea probelor de audit necesare pentru ca auditorul sa poata concluziona ca nu exista denaturari semnificative în situatiile financiare ale unei entitati. Se întâlnesc deseori cazuri în care un auditor nu poate ajunge la concluzia unei asigurari rezonabile, determinat de existenta unor limitari inerente ce apar într-un angajament de audit, afectând într-un mod sau altul capacitatea auditorului de a pune în evidenta aceste denaturari semnificative.

Limitarile la care ne-am referit sunt determinate de o serie de factori cum ar fi :

- Utilizarea testelor;

- Limitari inerente ale controlului intern, exemplu : ignorarea acestuia de catre management precum si existenta unor întelegeri secrete;

- Faptul ca majoritatea probelor de audit sunt persuasive, mai degraba decât conclusive.

În timp ce auditorul este responsabil pentru formarea si exprimarea unei opinii asupra situatiilor financiare, responsabilitatea pentru întocmirea si prezentarea situatiilor financiare în conformitate cu cadrul aplicabil de raportare financiara revine conducerii entitatii sub supravegherea acelor persoane însarcinate cu guvernanta.

2. Cunoasterea entitatii si a mediului sau

Auditorul trebuie sa ajunga sa obtina o cunoastere a entitatii si a mediului sau, inclusiv controlul intern al acesteia, suficient pentru a identifica si evalua riscurile existentei denaturarilor semnificative ale situatiilor financiare fie ca acestea se datoreaza fraudei fie erorilor si suficient pentru a pune la punct si aplica proceduri de audit suplimentare. El utilizeaza rationamentul profesional pentru a determina gradul necesar de cunoastere a entitatii si mediului sau pentru efectuarea auditului, care, de regula, este mai mic decât cel posedat de management pentru conducerea entitatii.

Procedurile de evaluare a riscului în vederea cunoasterii entitatii si mediului sau, sunt:

- Investigarea conducerii si a altor persoane angajate;

- Proceduri analitice;

- Observatia si inspectia.

Auditorul nu este obligat sa aplice tot setul de proceduri de evaluare a riscului pentru fiecare aspect al cunoasterii.