Rolul Contabilității

1. Repere privind istoria contabilităţii si a profesiei contabile

Întreaga istorie a umanităţii gravitează în jurul conceptelor de nevoi si resurse. Nevoile sunt

nelimitate în timp ce resursele sunt rare, motiv pentru care este necesar un instrument care să

asigure alocarea eficientă a acestora din urmă.

Astfel a apărut CONTABILITATEA. Contabilitatea este o una din cele mai vechi practici umane.

Civilizaţiile antice utilizau practici rudimentare de contabilitate înainte ca oamenii să scrie, să

citească sau să numere. Contabilitatea s-a născut odată cu economia de subsistenţă a comunei

primitive, desenele din pesterile rupestre nefiind altceva decât forme incipiente ale „socotelilor”:

câte animale au fost vânate si mâncate, câte piei s-au jupuit si câte haine au rezultat, etc.

În Evul Mediu, dezvoltarea comerţului în oraselele-state italiene a condus la apariţia contabilităţii

în partidă dublă. În 1494, călugărul franciscan Luca Paciolo a publicat un tratat de matematică –

Summa de Arithmetica, Geometria, Proportione et Proprotionalita – care cuprindea si o descriere

a practicilor negustorilor veneţieni ai epocii, printre care si contabilitatea în partidă dublă. Paciolo

nu a pretins că a inventat contabilitatea în partidă dublă, dar această parte a cărţii sale a fost

tradusă în multe limbi, contabilitatea în partidă dublă fiind denumită “metoda italiană”.

Contabilitatea este un sistem ce furnizează informaţii exprimate monetar despre entităţi

economice, destinate a fi utile în luarea deciziilor. Iniţial contabilitatea furniza informaţii

proprietarilor care îsi gestionau propria afacere. Ulterior, nevoile de finanţare ale afacerilor au

depăsit posibilităţile unei persoane sau unui grup restrâns de persoane. În condiţiile unor afaceri

care nu sunt gestionate de proprietari (societăţile pe acţiuni), acţionarii trebuie să stie dacă acestea

vor obţine profit, dacă nu ar trebui să îsi vândă acţiunile si să cumpere acţiuni la societăţi mai

profitabile.

Există două tipuri de sisteme informaţionale:

- contabilitatea financiară care furnizează informaţii utilizatorilor externi. Este supusă unor reguli

(reglementări sau standarde) si este disponibilă publicului.

– contabilitatea managerială care furnizează informaţii utilizatorilor interni în vederea luării

deciziilor.

Începând cu mijlocul secolului al XIX-lea în Marea Britanie societăţile comerciale au fost

obligate să întocmească situaţii financiare pentru acţionari. Ulterior, acţionarii au resimţit

necesitatea unei certificări că situaţiile financiare prezentate sunt fiabile. Astfel, a fost introdusă

obligativitatea de auditare a acestora. Profesia contabilă îsi are rădăcinile tot în secolul al XIXlea,

odată cu recunoasterea Institute of Charted Accountants in England and Wales (I.C.A.E.W.).

La acel moment, practica în domeniul contabilităţii era divizată în două componente:

-practica de contabilitate din cadrul companiilor,

-serviciile externe furnizate de experţii profesionisti.

Profesia contabilă la acea vreme furniza în principal servicii profesionale externe de audit si

insolvenţă.

Primul război mondial a constituit o sursă de presiune pentru producerea informaţiilor referitoare

la costuri. Guvernele au dorit să stie dacă plătesc preţuri rezonabile producătorilor de bunuri de

război. Calculaţia costurilor le-a permis producătorilor să monitorizeze costurile de producţie. Pe

măsură ce a crescut nevoia de informaţii privind costurile au apărut noi metode de analiză. Astfel,

calculaţia costurilor si-a schimbat denumirea în costuri si contabilitate de gestiune si ulterior în

contabilitate de gestiune sau contabilitate managerială.

În a doua jumătate a secolului XX multe procese, anterior manuale, au devenit computerizate.

Automatizarea a fost iniţial limitată la organizaţiile mari care utilizau computere foarte mari. Pe

măsură ce au apărut computere mai mici si produsele soft standard de contabilitate, automatizarea

s-a extins si la societăţile mici. Automatizarea a permis afacerilor să proceseze rapid multe date si

managerilor să extragă mai multe informaţii din ele.

Odată cu dezvoltarea pieţelor de capital a crescut cererea investitorilor de informaţii referitoare la

companii care să fie relevante, fiabile si comparabile.

Nevoia de informaţie contabilă de mai bună calitate în situaţiile financiare ale companiilor a

condus la dezvoltarea standardelor contabile (elaborate iniţial de organismele profesionale).

Pe măsură ce pieţele de capital s-au dezvoltat, componenta financiară a devenit un aspect

important al managementului afacerilor. Aceasta are în vedere atragerea de surse de finanţare

pentru afacere la cel mai mic cost posibil si investirea resurselor financiare pentru a obţine o

rentabilitate corespunzătoare. Atragerea si utilizarea surselor de finanţare reprezintă o

componentă a funcţiei contabile. În cadrul companiilor, rolul directorului financiar acoperă atât

activităţile de contabilitate cât si pe cele financiare.

Deoarece au fost identificate probleme legate de controalele financiare slabe si fraude, multe

companii au înfiinţat un departament de audit intern a cărui sarcină principală este de a testa

sistemele si procedurile contabile pentru a se asigura că aceste controale sunt eficiente si sunt

aplicate corespunzător.