Sisteme Informatice de Gestiune

CAPITOLUL I - SISTEMUL INFORMATIC AL FIRMEI

Etapa actuală este etapa în care economia mondială trece de la societatea predominant industrială la societatea informaţională, guvernată de un set nou de reguli, în care tehnologiile digitale permite accesarea, procesarea, stocarea şi transmiterea informaţiilor. Complexitatea activităţilor desfăşurate la nivelul firmelor reclamă o viziune sistemică, în care fiecare componentă este parte a unui întreg. Utilizat în toate domeniile de activitate, conceptul de sistem nu are o definiţie unanim acceptată. La început a fost definit ca mulţime de elemente aflate în interacţiune. Mai târziu, observând că această definiţie nu cuprinde sistemele logice formalizate, S. Cleen a definit sistemul ca o mulţime pentru care sunt definite relaţii. Generalizând, o mulţime formează un sistem dacă pe ea se realizează o relaţie dată, cu proprietăţi fixate. Sistemele astfel definite pot fi clasificate în funcţie de caracterul proprietăţilor şi al relaţiilor. W. Ashby a observat că definiţia este mult prea largă, dat fiind faptul că în orice mulţime pot fi definite mai multe tipuri de relaţii şi a propus definirea sistemului pornind de la comportamentul său. A afirmat că “sistemul se reprezintă ca posibilitate de construcţie în sens larg, cu presupunerea că există capacitatea de a se da o anumită apreciere rezultatelor construcţiei”. Dificultăţile cognitive apărute în studiul obiectelor complexe din sfera cunoaşterii ştiinţifice moderne, au determinat în timp constituirea teoriei generale a sistemelor, disciplină ştiinţifică care elaborează principiile metodologice de investigare a sistemelor, care asigură o bază formal metodologică unitară de cercetare.

1.1 Sistem informaţional

În cadrul teoriei sistemelor, un loc important îl ocupă sistemele deschise, sisteme ce pot realiza o stare de echilibru dinamic cu mediul exterior. Principalele caracteristici structurale rămân constante, în timp ce sistemul realizează un schimb continuu de informaţii cu mediul. Sistemele economice sunt considerate cazuri particulare ale sistemelor deschise.

Privită ca sistem, o firmă poate fi structurată la rândul ei în trei mari subsisteme: subsistemul operaţional (condus), subsistemul decizional (de conducere) şi subsistemul informaţional (de legătură). Fiecare din aceste subsisteme poate fi considerat ca un sistem de sine stătător ( fig. 1.1.a).

Sistemul informaţional este reprezentat de totalitatea metodelor, procedurilor şi mijloacelor folosite în procesul informaţional. El poate fi definit ca un ansamblu organizat şi integrat de operaţii de culegere, transmitere, prelucrare, sistematizare, analiză şi păstrare, difuzare şi valorificare a informaţiilor. Permiţând actualizarea datelor de intrare şi legarea informaţiilor din toate domeniile de activitate, sistemul informaţional trebuie să fie capabil să furnizeze rapoarte periodice privind desfăşurarea activităţii, dar şi rapoarte la cerere, determinate de semnalarea unor situaţii neobişnuite. Ele fundamentează activitatea de analiză şi prognoză, permit luarea rapidă şi eficientă a măsurilor ce se impun. Rolul determinant al informaţiilor în procesul conducerii a impus definirea unei noi noţiuni, decizia, ca fiind o informaţie de comandă pentru sistemul operaţional. Eficienţa deciziilor luate depinde de calitatea informaţiilor furnizate. Împreună cu datele ce exprimă înregistrarea fenomenelor şi proceselor la momentul producerii lor, informaţiile şi deciziile realizează legătura între sistemul operaţional şi cel de conducere.

SISTEM DECIZIONAL

SISTEM INFORMAŢIONAL

SISTEM OPERAŢIONAL

MEDIUL EXTERIOR

Date

Decizii

Informaţii

Decizii

fig. 1.1a

Scopul principal al sistemului informaţional este de a furniza fiecărui utilizator toate informaţiile necesare. Preluând datele de la sistemul operaţional, sistemul informaţional asigură pe de o parte informaţiile necesare fundamentării deciziilor, primeşte şi transmite deciziile formulate de sistemul de conducere, iar pe de altă parte asigură legătura dintre mediul intern al firmei şi cel exterior ei. Noua economie, specifică societăţii informaţionale, transformă informaţia digitală în valoare economică şi socială, creează noi industrii modificându-le pe cele existente, afectând profund viaţa cetăţenilor. Informaţiile traduse într-un limbaj universal (computerizat) sunt privite ca o materie primă strategică, fundamentală dezvoltării economice şi sociale. Cuplată cu reţelele de calculatoare, informaţia digitizată circulă în timp real. Schimbă procesele de producţie, metodele de cercetare, organizarea muncii şi obiceiurile consumatorilor.