Sisteme Informatice Gestiune

1. Sistem, noţiuni generale.

Definirea noţiunii de sistem are o mare importanţă teoretică şi practică, fapt pentru care unii autori au căutat să o delimiteze cât mai complet.

Sistemul, în literatura de specialitate, se defineşte ca "mulţimea de componente şi legături identificabile si interdependente evoluând conform unor legi si/sau planuri si/sau scopuri date" sau ca "ansamblu compus din părţi având fiecare independenţa sa parţială si legi proprii".

Din multitudinea de definiţii date unui sistem oarecare privit din perspectiva activităţii de conducere se poate considera ca acceptabilă următoarea definiţie: "sistemul reprezintă un complex de elemente structurate, interdependente si interconectate, constituind un ansamblu unitar care funcţionează într-un mediu dat, în vederea îndeplinirii unui scop (obiectiv) determinat".

Din analiza acestei definiţii, sistemul poate fi definit prin trei aspecte esenţiale si anume: structură, funcţionare si scop (obiectiv).

Structura este dată de mulţimea elementelor în interacţiune si funcţiunile reprezentate de ansamblul de compartimente determinate de influenţele exterioare.

Funcţionarea este definită de regulile care determină relaţiile dintre elementele sistemului pentru care s-a constituit si funcţionează acesta, cu menţiunea că între structură si funcţionare există o strânsă legătură si în aceste condiţii sistemul mai poate fi definit ca ansamblul elementelor componente si al relaţiilor ce se stabilesc între respectivele elemente.

Scopul (obiectivul) reprezintă un concept care are o importanţă specifică în teoria generală a sistemelor, care presupune o mulţime relativ numeroasă de elemente aflate în relaţii determinate, formând o totalitate organizată, orientată spre realizarea anumitor finalităţi. Activităţile prin care se realizează finalităţile sistemului constituie funcţia sa, care constă în mulţimea de interacţiuni care realizează relaţia sistemului (subsistemului) cu mediul si cu sistemul ierarhic superior.

Pentru descrierea completă a unui sistem si a evoluţiei acestuia se apelează si la alte elemente, dintre care cele mai importante sunt starea sistemului si legea sa de miscare si de organizare. Starea unui sistem este expresia elementelor lui componente si a relaţiilor acestuia (interne si externe) la un moment dat si se consideră determinată atunci când, cunoscând datele de intrare în sistem, se dispune de suficiente informaţii privind elementele componente si relaţiile sistemului, pe baza cărora se pot determina elementele de iesire din acesta.

Un sistem este caracterizat nu numai prin relaţiile dintre elementele sale, ci si prin relaţiile dintre elemente si întreg sau dintre întreg si elemente, deoarece în organizare se manifestă atât relaţii de coordonare a părţilor de către întreg, cât si relaţii de influenţă ale părţilor asupra întregului.

Cu cât sistemul este mai puţin organizat, cu atât elementele influenţează mai mult întregul si cu cât sistemul este mai avansat, cu atât întregul controlează mai mult elementele care îl compun.

Pentru a se integra într-un sistem, elementele trebuie să poată fi organizate în comun, în scopul atingerii unui obiectiv, deci să se atragă si să se influenţeze reciproc.

Noţiunea de sistem are un caracter relativ, în senul reciprocităţii poziţiei de element într-un sistem sau de sistem compus din mai multe elemente.

Elementele componente ale unui sistem sunt denumite subsisteme.

2. Sistemul economic.

Având în vedere structura, organizarea si deschiderea unui organism economic spre economia de piaţă, acesta trebuie privit cert ca un sistem integrat în sistemul social-economic global.

Ca sistem, orice organism economic reprezintă un sistem economic, acesta fiind compus dintr-o mulţime de elemente, cu relaţii si legături cauzale si funcţionale, cu obiective precise si conexiuni cu alte organisme economice si guvernamentale, fiind influenţat si influenţând, la rândul său, mediul economic si social. Caracteristica sa de sistem cibernetic îi impune o structură informaţional-decizională cu elemente complexe de reglaj.

Mecanismul de reglare al organismului economic trebuie să asigure corelarea permanentă a evoluţiei optimale, ţinând seamă de interdependenţele dintre subsistemele sale, de modificările intervenite, de perturbaţiile apărute, atât în interiorul sistemului, cât si în afara lui.

Definit ca sistem economic deschis, orice organism economic este format, generic, din trei subsisteme funcţionale interconectate:

1) subsistemul productiv, condus, operaţional sau operativ, care realizează funcţia organismului economic (producţie sau prestări servicii), este factorul de execuţie;

2) subsistemul informaţional, care asigură: comunicarea între celelalte două subsisteme ale organismului economic; legătura organismului economic cu mediul exterior acestuia (economic, financiar-bancar);

3) subsistemul de conducere sau decizional, care controlează si conduce sistemul operativ prin intermediul sistemului informaţional.

3. Sistemul informaţional.

Sistemul informaţional reprezintă ansamblul informaţiilor, fluxurilor informaţionale, procedurilor si mijloacelor de tratare a informaţiilor menite să contribuie la realizarea obiectivelor principale ale organismului economic. Concret, sistemul informaţional apare ca un complex de oameni si de activităţi practice, de echipamente si de proceduri orientat către modelarea proceselor de conducere cu ajutorul unor operaţii de prelucrare a informaţiilor, bazat pe folosirea metodelor si mijloacelor tehnice cu preponderenţă automatizate.