Standardul internațional de contabilitate IAS 16 (revizuit 1998)

Standardul Internaţional de Contabilitate IAS 16 (revizuit 1998)

Imobilizări corporale

Standardele, tipărite cu litere de tipar italic, aldin, trebuie citite în contextul materialului de fond şi al recomandărilor de implementare din acest Standard, precum şi în contextul Prefeţei la Standardele Internaţionale de Contabilitate. Standardele Internaţionale de Contabilitate nu au fost elaborate cu intenţia de fi aplicate elementelor nesemnificative (a se vedea paragraful 12 din Prefaţă).

Obiectiv

Obiectivul acestui Standard este descrierea tratamentului contabil pentru imobilizările corporale. Problema principală în contabilizarea imobilizărilor corporale este identificarea momentului de recunoaştere a acestor active, a valorii contabile şi a amortizării aferente.

Acest Standard prevede recunoaşterea ca activ a unei imobilizări corporale atunci când aceasta satisface definiţia şi criteriile de recunoaştere pentru un activ, aşa cum sunt ele definite în „Cadrul general de întocmire şi prezentare a situaţiilor financiare”.

Arie de aplicabilitate

1. Acest standard trebuie aplicat în contabilitatea imobilizărilor corporale, exceptând cazul în care un alt IAS prevede sau permite o abordare contabilă diferită.

2. Acest standard nu este aplicabil pentru:

(a) Active biologice aferente activităţii agricole ( a se vedea IAS41, Agricultura) păduri şi alte resurse naturale

neregenerabile similare; şi

(b) concesiuni miniere, prospecţiuni şi extracţie de minereu, de petrol, gaze naturale şi resurse naturale neregenerabile.

Oricum, acest standard se aplică imobilizărilor corporale destinate dezvoltării sau întreţinerii activităţilor, sau activelor prevăzute la literele (ŞL) şi (b) de mai sus şi care pot fi individualizate.

3. În anumite cazuri, Standardele Internaţionale de Contabilitate permit ca recunoaşterea iniţială a valorii contabile a imobilizărilor corporale să fie determinată utilizându-se o abordare diferită de cea prevăzută de acest Standard. Spre exemplu, IAS 22 Combinări de întreprinderi prevede ca imobilizările corporale achiziţionate într-o combinare de întreprinderi să fie evaluate iniţial la valoarea justă, chiar dacă aceasta este superioară costului. În aceste cazuri, toate celelalte aspecte ale tratamentului contabil pentru aceste active, incluzând amortizarea, sunt determinate de cerinţele acestui Standard.

4. Pentru investiţii imobiliare, o întreprindere aplică, mai degrabă, IAS 40, Investiţii imobiliare, decât acest Standard. O întreprindere aplică acest Standard proprietăţilor construite sau dezvoltate în scopul utilizării viitoare ca investiţii imobiliare. Odată cu finalizarea construcţiei sau dezvoltării, întreprinderea aplică IAS40. IAS 40 se aplică, de asemenea, investiţiilor imobiliare existente care sunt redezvoltate în scopul utilizării şi în viitor ca investiţii imobiliare. IAS 25, Contabilitatea investiţiilor financiare, permite unei întreprinderi să trateze investiţiile în bunuri imobiliare drept mijloace fixe, definite în conformitate cu acest Standard, sau ca investiţii pe termen lung, în conformitate cu IAS 25.

5. Acest Standard nu tratează anumite aspecte ale aplicării unui sistem complet care să reflecte efectele variaţiei preţurilor (a se vedea IAS 1, Prezentarea situaţiilor financiare şi IAS 29, Raportarea financiară în economiile hiperinflaţioniste). Întreprinderile ce aplică acest sistem trebuie să respecte toate aspectele acestui Standard, cu excepţia celor care se referă la evaluarea imobilizărilor corporale ulterior recunoaşterii lor iniţiale.

Definiţii

6. Următorii termeni sunt folosiţi în acest Standard cu semnificaţia specificată mai jos:

Imobilizări corporale sunt acele active care:

(a) sunt deţinute de o întreprindere pentru a fi utilizate în producţia de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi

închiriate terţilor, sau pentru a fi folosite în scopuri administrative;

(b) este posibil a fi utilizate pe parcursul mai multor perioade.

Amortizarea este alocarea sistematică a valorii amortizabile a unui activ pe întreaga sa durată de viaţă utilă.

Valoarea amortizabilă este costul activului sau o altă valoare substituită costului în situaţiile financiare, din care s-a scăzut valoarea reziduală.

Durata de viată utilă reprezintă:

(a) perioada pe parcursul căreia se estimează că întreprinderea va utiliza activul supus amortizării; sau

(b) numărul unităţilor produse sau a unor unităţi similare ce se estimează că vor fi obţinute de întreprindere prin

folosirea activului respectiv.

Costul reprezintă suma plătită în numerar sau echivalente de numerar, ori valoarea justă a altor contraprestaţii efectuate pentru achiziţionarea unui activ, la data achiziţiei sau construcţiei acestuia.

Valoarea reziduală reprezintă valoarea netă pe care o întreprindere estimează că o va obţine pentru un activ la sfârşitul duratei de viaţă utilă a acestuia, după deducerea prealabilă a costurilor de cedare estimate.

Valoarea justă reprezintă suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de bunăvoie între două părţi aflate în cunoştinţă de cauză, în cadrul unei tranzacţii cu preţul determinat obiectiv.

Pierderea din depreciere reprezintă diferenţa dintre valoarea contabilă şi valoarea recuperabilă.

Valoarea contabilă este valoarea la care un activ este recunoscut în bilanţ după scăderea amortizării cumulate până la acea dată, precum şi a pierderilor cumulate din depreciere.

Recunoaşterea imobilizărilor corporale