Terminologie contabilă

1. CONSIDERAŢII PRELIMINARE

Propunem acest demers de armonizare terminologică deoarece considerăm că:

A. în condiţiile globalizării accelerate a economiei mondiale şi a integrării fireşti a economiei româneşti în acest proces, care se petrece într-un ritm mai alert ca oricînd chiar sub ochii noştri şi cu participarea noastră activă, comunicarea şi înţelegerea dintre public, autorităţi, mass-media şi profesioniştii dintr-un anumit domeniu, standardizarea acestuia la nivel mondial – în cazul de faţă, contabilitatea (pentru cadre didactice, cercetători, manageri, publicişti, experţi, specialişti, studenţi, etc.), trebuie facilitate prin promovarea şi utilizarea unui limbaj cît mai simplu şi uniformizat; şi:

B. în general, limbajul ştiinţific trebuie să fie clar, precis, riguros, coerent, corect, specific domeniului respectiv, să reflecte cît mai fidel şi să sugereze cît mai limpede cu putinţă conţinutul noţiunilor pe care le exprimă.

În acest mod dorim să contribuim şi noi prin modestele noastre cunoştinţe şi eforturi la îndeplinirea acestor deziderate şi să prevenim producerea de confuzii, neînţelegeri, conflicte şi prejudicii generate de acestea.

În acest sens, din multitudinea de noţiuni posibil şi necesar de analizat, în această lucrare ne-am concentrat asupra:

a. denumirii unor elemente (bilanţiere) de activ şi de pasiv;

b. denumirii celor două componente ale principiului „independenţei exerciţiului”;

c. noţiunilor cu sens de „reducere, rabat, discount”, comercial sau financiar, din materia determinării veniturilor şi cheltuielilor în contabilitatea financiară.

2. TERMINOLOGIE PRIVIND UNELE ELEMENTE BILANŢIERE

Este imperios necesară elaborarea şi fundamentarea unor propuneri de unificare terminologică a denumirii unor active, prin avansarea, argumentarea, adoptarea şi promovarea unor noţiuni alternative la:

1. „cheltuieli” (de constituire – contul 201, de dezvoltare – contul 203) ;

2. „resurse” (atunci cînd se exprimă egalitatea bilanţieră dintre Activ şi Pasiv sub forma Utilizări = Resurse) ;

3. „fonduri” (fond comercial – contul 207, fond de comerţ – noţiune juridică),

4. „capitaluri” (intelectual, uman – contul 205),

a caror existenta este improprie acestei categorii de active din clasa a 2-a din Planul de Conturi General (PCG).

Astfel, cheltuielile curente ale contabilităţii financiare (de exploatare, financiare, excepţionale) ale exerciţiului se găsesc în clasa a 6-a din PCG, cheltuielile înregistrate în avans în clasa 4, iar în general fondurile (de dezvoltare, de finanţare a mijloacelor circulante, de participare a salariaţilor la profit, etc.) şi capitalurile (social, alte capitaluri proprii, permanente) sunt elemente tipice de pasiv, găzduite în clasa 1 din PCG (în prezent, conturile de fonduri ca atare sunt folosite prin opţiune, fiind în mod generic cuprinse în contul 106.8 – Alte rezerve). Tocmai de aceea, cuprinderea în clasa 2 de conturi a noţiunilor de « cheltuieli de constituire » şi « cheltuieli de dezvoltare » este de natură a produce confuzii, ca şi utilizarea noţiunilor de fonduri şi capitaluri în sens de activ.

Desigur că o discuţie specială este necesară atît pentru termenul de „resurse” (avînd în vedere că în literatura francofonă el are sensul de surse (de constituire a activului) sau fonduri (de finanţare a activităţii unităţii) - adica de pasiv, pe cînd în literatura anglo-saxonă şi în Standardele Internaţionale de Contabilitate el are sensul de bun economic controlat de întreprindere, disponibil fizic pentru utilizare [1] - adică de activ, cît şi pentru cel de „fond de comerţ” (noţiune mai mult juridică din domeniul dreptului comercial), necontabilizat ca atare, care include elementele de activ legate de activitatea productivă propriu-zisă, o universalitate incorporală mobiliară (chirii, de exemplu) cuprinzînd şi fondul comercial. [2]

În sensul perfecţionării terminologiei de mai sus, propunem urmatoarele:

1. utilizarea notiunii de “resurse” numai în sensul ei de activ;

2. înlocuirea notiunilor de “fonduri” (comercial, de comert), “cheltuieli” (de constituire, de dezvoltare), “capitaluri” (intelectual, uman) cu cele de “active”, “investiţii” sau “resurse” sau (în cazul fondului comercial) cu „Good Will”, despre care credem că va deveni în scurt timp substantiv comun adoptat ca atare în limba română (avînd în vedere atît expresivitatea şi concizia sa deosebite, cît şi inexistenţa în limba română a unei noţiuni corespunzătoare satisfăcătoare).