Asistenta Sociala in Crestinism

Imagine preview
(9/10 din 3 voturi)

Acest curs prezinta Asistenta Sociala in Crestinism.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 193 de pagini .

Profesor: Dani Dorinel

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Crestinism

Extras din document

Pentru a vorbi despre felul în care s-a dezvoltat sistemul de asistenţă socială în creştinism, trebuie, mai întâi, să apreciem faptul că exponenţii de seamă ai Bisericii au fost cei dintâi filantropi şi organizatori ai unor sisteme de asistenţă socială. De aceea în prima parte a cursului am să prezint succint câteva date biografice ale celor mai însemnaţi sfinţi părinţi ai Bisericii din primele veacuri creştine. Punctul de pornire va fi, însă, viaţa socială în epoca Sfinţilor apostoli pentru că nu putem vorbi despreactivităţi sociale în creştinism fără a ne referi la viaţa Bisericii primare.

Disciplina care se ocupă de studiul vieţii şi activităţii personalităţilor Bisericii care au trăit până în secolul al VIII-lea se numeşte Patrologie Patrologia este disciplina teologică care se ocupă cu viaţa sfinţilor părinţi şi a scriitorilor bisericeşti din primele opt veacuri creştine. În viaţa lor se oglindesc luptele doctrinare din acele veacuri; din viaţa lor putem cunoaşte frumuseţea creştină a acelor timpuri.

Scrierile sfinţilor părinţi alcătuiesc tezaurul Bisericii şi sunt izvorul teologiei; din lucrările lor putem urmări frământările doctrinare. Învăţătura sfinţilor părinţi împreună cu hotărârile sinoadelor ecumenice şi principalele învăţături de credinţă formează tradiţia Bisericii care este al doilea izvor al revelaţiei divine.

O altă disciplină, Patristica, studiază numai viaţa părinţilor ortodocşi. Patrologia mai poartă numele de Istoria vechii literaturi creştine. Numele ei derivă de la ό πατίρ (o patir) του πατρός (tu patros)=părinte şi λογός=ştiinţă (cuvânt). Patrologia este înrudită cu Istoria dogmelor şi cu Istoria Bisericii Universale. Ea nu se confundă cu Haghiografia care se ocupă cu viaţa sfinţilor.

Periodizarea Din motive didactice, cei 2000 de ani de creştinism putem să-i grupăm în mai multe perioade:

1. perioada de la apariţia Bisericii creştine până la începutul veacului al IV-lea. Este epoca de început în care Biserica s-a confruntat cu morala mozaică promovată de evrei, cu imoralitatea lumii păgâne şi cu lipsa de religiozitate profundă a ei, cu probleme interne generate de interpretarea greşită a cerinţelor Mântuitorului, cu persecuţii venite din partea evreilor şi păgânilor. De aceea în această perioadă putem vorbi doar la nivel de comunităţi despre un sistem de întrajutorare socială. Realizările pe această linie sunt tributare mentalităţilor vechi potrivit cărora doar bărbaţii în putere contau în societate.

2. ar ţine din veacul al IV-lea până pe la mijlocul secolului al XI-lea când s-a produs Schisma cea mare. În această perioadă întâlnim oameni ai Bisericii implicaţi în tot felul de acţiuni sociale generate fie de perioade de criză (secete), fie de boli, fie de stăpâniri străine etc. Această perioadă a dat Bisericii pe cei mai însemnaţi sfinţi ei fiind recunoscuţi caatare tocmai pentru implicarea lor în viaţa socială a creştinismului.

3. de pe la mijlocul sec. al XI-lea până la reforma protestantă din veacul al XVI-lea. Este o perioadă obscură din viaţa Bisericilor istorice pe această linie deoarece oamenii Bisericii au fost preocupaţi mai mult de dispute teologice în timp ce monarhii vremii erau preocupaţi de cuceriri de noi teritorii. Remarcăm, totuşi, activitatea unor ordine călugăreşti în Apus pe tărâm didactic.

4. din veacul al XVI-lea până pe la sfârşitul veacului al XVIII-lea. Este perioada dezvoltării Bisericilor protestante istorice, perioadă în care umanismul şi iluminismul şi-au pus amprenta asupra societăţilor din întreaga Europă.

5. de la începutul veacului al XIX-lea până în zilele noastre, perioadă în care datorită industrializării au apărut marile probleme sociale în toate ţările Europei. Ca urmare a cestui fapt a apărut şi nevoia organizării unui sistem de asistenţă socială care a fost îmbunătăţit continuu ca urmare a evenimentelor istorice petrecute în timp (războaiele), ca urmare a evoluţiei financiare a anumitor ţări, ca urmare a sistemelor politice promovate de diferite societăţi, etc. În acest context Bisericile creştine au fost nevoite să-şi dezvolte propriile sisteme de asistenţă socială. Abia din perioada interbelică a secolului trecut putem vorbi despre un sistem clar sprijinit de stat şi reglementat (la început mai timid apoi mai consistent) în toate ţările lumii.

Nu fac obiectul cursului nostru comunităţile şi statele care mărturisesc altă credinţă decât cea creştină.

BIBLIOGRAFIE

- Pentru viaţa şi operele Sfinţilor Părinţi

- Altaner Bertoldo, Patrologia, Ed. III, Torino, 1914.

- Sfântul Ambrozie, Scrieri, partea a II-a: Despre Sfintele Taine, traducere, introducere si note de pr.prof.dr. Ene Braniste, Scrisori, traducere si note de prof. David Popescu, Imnuri, traducere si introducere de lector dr. Dan Negrescu, EIBMBOR, PSB 53, Bucuresti, 1994

- Idem, Despre Duhul Sfânt, traducere, studiu introductiv şi note de pr.dr. Vasile Răducă, Editura Anastasia, Bucureşti, 1997

- Augustin, Despre iubirea absolută, comentariu la prima epistolă a lui Ioan, ediţie bilingvă, traducere de Roxana Matei, introducere de Marie-Anne Vannier, ediţie îngrijită de Cristian Bădiliţă, Editura Polirom, Iaşi, 2003

- Idem, Confessiones, traducere şi indice de prof.dr. docent Nicolae Barbu, introducere şi note de pr. prof. dr. Ioan Rămureanu, ediţia a II-a, EIBMBOR, Bucureşti, 1994

Fisiere in arhiva (1):

  • Asistenta Sociala in Crestinism.doc