Criminologie

Curs
8.7/10 (4 voturi)
Domeniu: Criminologie
Conține 1 fișier: doc
Pagini : 117 în total
Cuvinte : 70708
Mărime: 241.25KB (arhivat)
Cost: Gratis
Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: C. Paun

Extras din document

PARTEA I

NOŢIUNI INTRODUCTIVE

CAPITOLUL I

CRIMINOLOGIA - ŞTIINŢĂ INTERDISCIPLINARĂ,

INTEGRATOARE

SECŢIUNEA I

FORMAREA CRIMINOLOGIEI CA ŞTIINŢĂ

1. Originea criminologiei

Criminalitatea, ca fenomen social, a apărut o dată cu structurarea primelor comunităţi umane arhaice. Anterior acestui fapt istoric esenţial nu se poate afirma existenţa criminalităţii, deoarece "acolo unde nu există morală şi norme, nu există crime" .

Deşi criminalitatea nu a fost studiată în mod ştiinţific decât relativ recent (în ultimele două secole), o largă paletă de izvoare situate pe întregul arc temporal al evoluţiei umanităţii relevă interesul pentru acest fenomen.

Este foarte probabil că primele preocupări pentru pedepsirea unor comportamente indivi¬duale considerate periculoase au fost determinate de necesitatea autoprotejării comunităţilor umane constituite în condiţii naturale vitrege care le ameninţau permanent supravieţuirea. În mod firesc, reacţia grupului aflat în pericol a fost severă la adresa celor care, prin acţiunile lor, amplificau starea de risc. Faptul că "legea talionului" răzbate prin negura timpului până în civilizatul Babilon al regelui Hammurabi (1728-1686 î.e.n.) şi chiar mult după aceea, reprezintă o dovadă în acest sens .

O dată cu trecerea timpului atât fapta prohibită cât şi pedeapsa ce trebuia aplicată au dobândit conotaţii noi, mai ales religioase, dar într-o anumită măsură şi social-economice. În scopul valorizării superioare a sentimentului religios, crima a fost considerată fie ca o manifestare diabolică, fie ca o expresie a păcatului , iar justiţia a primit aspectul unui dar divin. De altfel, pe stela de diorit negru de la muzeul Louvre, pe care sunt gravate articolele "Codului" său, Hammurabi este înfăţişat închinându-se zeului Samaş, de la care primeşte textul legii. Conferind esenţă divină activităţii legislative, regele transmitea normele juridice oamenilor, care trebuiau să le respecte întocmai, sub imperiul unor sancţiuni extrem de severe .

Pedepsele erau considerate ca o veritabilă retribuţie pentru răul provocat, ori ca o ispăşire a păcatului săvârşit (punitur quia peccatum est). Deşi modelate după "legea talionului" , ele se diferenţiază şi în funcţie de poziţia socială a inculpatului sau a părţii lezate . Preoţii şi demnitarii se bucurau de privilegii în cazul delictelor minore, dar erau aspru pedepsiţi în cazul comiterii unor delicte grave. Interesant este şi faptul că nu se pedepseau decât delictele premeditate.

"Codul" lui Hammurabi a influenţat, într-o măsură importantă, reglementările penale ale popoarelor din zona de confluenţă. Astfel, în Egipt, în timpul Regatului Nou (1650-1085 î.e.n.) se aplica pedeapsa cu moartea pentru rebeliune şi conspiraţie contra statului, pentru omucidere, viol şi adulter feminin, precum şi pentru furt din mormintele regale. Judecătorii corupţi primeau, de asemenea, pedeapsa capitală, care se executa prin sinucidere impusă .

Legile ebraice pedepseau cu moartea omuciderea voluntară, răpirea de persoane, idolatria, vrăjitoria, adulterul, sodomia, incestul etc. Executarea pedepsei capitale - prin uciderea cu pietre (lapidare) - era încredinţată fie familiei care suferise ofensa, fie întregii comunităţi. Pentru crime deosebit de grave se aplica arderea pe rug, spânzurarea ori tragerea în ţeapă . "Legea talionului" avea drept corespondent ebraic "răzbunarea sângelui" .

Îmbinând normele barbare ale cutumelor arhaice cu elementele inerente evoluţiei sociale, între care rafinamentul religios a jucat un rol aparte, popoarele antice au reuşit să dezvolte sisteme legislative şi instituţionale care răspundeau în bună măsură, mai ales prin asprimea lor, scopurilor pentru care fuseseră create.

Interesul pentru reglementări juridice precise, cunoscute de toţi membrii societăţii şi aplicabile tuturor în mod egal, a fost evidenţiat pentru prima oară în Grecia antică. Încă din sec. al VII-lea î.e.n. au fost aleşi legislatori însărcinaţi cu elaborarea legilor scrise. Au rămas celebri atenienii Drakon şi Solon. Drakon s-a evidenţiat prin asprimea legilor pe care le-a formulat. Solon (c.640 - c.588 î.e.n.) a fost considerat drept unul dintre cei şapte înţelepţi ai Greciei antice. Prin activitatea lor, legislatorii au creat cadrul instituţional necesar, au iniţiat eliminarea arbitrariului cutu¬miar şi au întărit rolul statului în materie penală, prin intervenţie directă în cazurile de omucidere.

Alături de izvoarele legislative, un aspect important pentru criminologie îl constituie intere¬sul pe care marii filosofi ai lumii antice l-au manifestat faţă de criminalitate. Socrate, Platon şi Aristotel au evidenţiat problematici care, într-o anumită măsură, îşi menţin actualitatea chiar şi în perioada modernă.

Platon (c.427-347 î.e.n.) este primul gânditor al antichităţii care sesizează faptul că pe¬deapsa nu poate fi justificată prin ea însăşi, ca reacţie la răul produs prin fapta prohibită, ci trebuie orientată către un scop care să constituie temeiul juridic şi filosofic al aplicării acesteia. Scopul identificat de marele filosof antic era generos şi . . . modern - prevenirea săvârşirii altor crime în viitor (punitur ut ne peccetur). Platon afirmă că "acela care vrea să pedepsească în mod judi¬cios, nu pedepseşte din pricina faptei rele care este un lucru trecut, căci nu s-ar putea face ca fapta să nu se fi săvârşit, ci pedepseşte în vederea viitorului, pentru ca vinovatul să nu mai cadă în greşeală şi pentru ca pedeapsa lui să-i înfrâneze pe ceilalţi" . Această idee a fost reluată şi consacrată, peste secole, de filosoful şi scriitorul latin Seneca (c. 4 î.e.n. - 65 e.n.):"Naum, ut ait Plato, nemo prudens punit quia peccatum est, sed ne peccetur" ("Căci, după cum spunea Platon, nici un om înţelept nu pedepseşte pentru că s-a săvârşit o faptă rea, ci pentru ca ea să nu fie repetată") .

Preview document

Criminologie - Pagina 1
Criminologie - Pagina 2
Criminologie - Pagina 3
Criminologie - Pagina 4
Criminologie - Pagina 5
Criminologie - Pagina 6
Criminologie - Pagina 7
Criminologie - Pagina 8
Criminologie - Pagina 9
Criminologie - Pagina 10
Criminologie - Pagina 11
Criminologie - Pagina 12
Criminologie - Pagina 13
Criminologie - Pagina 14
Criminologie - Pagina 15
Criminologie - Pagina 16
Criminologie - Pagina 17
Criminologie - Pagina 18
Criminologie - Pagina 19
Criminologie - Pagina 20
Criminologie - Pagina 21
Criminologie - Pagina 22
Criminologie - Pagina 23
Criminologie - Pagina 24
Criminologie - Pagina 25
Criminologie - Pagina 26
Criminologie - Pagina 27
Criminologie - Pagina 28
Criminologie - Pagina 29
Criminologie - Pagina 30
Criminologie - Pagina 31
Criminologie - Pagina 32
Criminologie - Pagina 33
Criminologie - Pagina 34
Criminologie - Pagina 35
Criminologie - Pagina 36
Criminologie - Pagina 37
Criminologie - Pagina 38
Criminologie - Pagina 39
Criminologie - Pagina 40
Criminologie - Pagina 41
Criminologie - Pagina 42
Criminologie - Pagina 43
Criminologie - Pagina 44
Criminologie - Pagina 45
Criminologie - Pagina 46
Criminologie - Pagina 47
Criminologie - Pagina 48
Criminologie - Pagina 49
Criminologie - Pagina 50
Criminologie - Pagina 51
Criminologie - Pagina 52
Criminologie - Pagina 53
Criminologie - Pagina 54
Criminologie - Pagina 55
Criminologie - Pagina 56
Criminologie - Pagina 57
Criminologie - Pagina 58
Criminologie - Pagina 59
Criminologie - Pagina 60
Criminologie - Pagina 61
Criminologie - Pagina 62
Criminologie - Pagina 63
Criminologie - Pagina 64
Criminologie - Pagina 65
Criminologie - Pagina 66
Criminologie - Pagina 67
Criminologie - Pagina 68
Criminologie - Pagina 69
Criminologie - Pagina 70
Criminologie - Pagina 71
Criminologie - Pagina 72
Criminologie - Pagina 73
Criminologie - Pagina 74
Criminologie - Pagina 75
Criminologie - Pagina 76
Criminologie - Pagina 77
Criminologie - Pagina 78
Criminologie - Pagina 79
Criminologie - Pagina 80
Criminologie - Pagina 81
Criminologie - Pagina 82
Criminologie - Pagina 83
Criminologie - Pagina 84
Criminologie - Pagina 85
Criminologie - Pagina 86
Criminologie - Pagina 87
Criminologie - Pagina 88
Criminologie - Pagina 89
Criminologie - Pagina 90
Criminologie - Pagina 91
Criminologie - Pagina 92
Criminologie - Pagina 93
Criminologie - Pagina 94
Criminologie - Pagina 95
Criminologie - Pagina 96
Criminologie - Pagina 97
Criminologie - Pagina 98
Criminologie - Pagina 99
Criminologie - Pagina 100
Criminologie - Pagina 101
Criminologie - Pagina 102
Criminologie - Pagina 103
Criminologie - Pagina 104
Criminologie - Pagina 105
Criminologie - Pagina 106
Criminologie - Pagina 107
Criminologie - Pagina 108
Criminologie - Pagina 109
Criminologie - Pagina 110
Criminologie - Pagina 111
Criminologie - Pagina 112
Criminologie - Pagina 113
Criminologie - Pagina 114
Criminologie - Pagina 115
Criminologie - Pagina 116
Criminologie - Pagina 117

Conținut arhivă zip

  • Criminologie.doc

Alții au mai descărcat și

Analiza Criminologică a Cauzelor și Condițiilor ce Determină Personalitatea Ucigașului în Serie

Introducere Actualitatea temei investigate. Macabrul interes pentru fenomenul ucigaşilor în serie a generat şi continuă să genereze efectul...

Cercetarea la Fața Locului în Cazul Omuciderii

CAPITOLUL I DREPTUL LA VIAŢĂ - DREPT FUNDAMENTAL AL OMULUI SECŢIUNEA I ASPECTE ISTORICE PRIVIND DREPTUL LA VIAŢĂ Viaţa este bunul cel mai de...

Personalitatea Criminalului în Serie

CAPITOLUL I: NOŢIUNI INTRODUCTIVE SECŢIUNEA 1: NOŢIUNEA JURIDICĂ DE INFRACŢIUNE Din punct de vedere juridic, un comportament delicvent este...

Expertiza Balistică

CAP. 1 SCURT ISTORIC Istoria balisticii judiciare este strâns legată de perfecţionarea tehnicii privind construcţia armelor de foc şi de folosirea...

Apecte Criminologice Privind Femeia Asasin

INTRODUCERE În cercetarea criminologică se acordă atenţie şi criminalităţii după sex, precum şi după vârstă, poziţie economică, etnie şi...

Victimologia și Consecințele Criminalității în Raport de Victimă și Societate

Titlul I Cap.I – Criminologia si domeniul ei de studiu 1.1 Originea criminologiei Criminalitatea, ca fenomen social, a aparut odata cu...

Criminalitate Feminina

TABLOUL GENERAL AL FENOMENULUI CRIMINALITATII FEMININE Diferenţele anatomice, fiziologice, psihologice, morale, intelectuale şi sociale dintre...

Personalitatea Infractorului

INTRODUCERE Actualitatea temei. Importanta acestui studiu nu rezida în scopul de informatie psihologica, sociologica sau axiologica asupra...

Ai nevoie de altceva?