Psihologia Judiciară

în ce mai popular în toata lumea (Arrigo, 2000). Datorita impactului mass-media, artei cinematografice si romanelor politiste, atât disciplina propriu-zisa cât si expertii-practicieni în psihologie judiciara sunt înconjurati de o anume aura a senzationalului si misterului: identificarea si captarea criminalilor în serie dupa indicii si probe vagi, patrunderea în intimitatea mintii unor psihopati sexuali, duelul psihologic si arta hartuirii unor criminali evadati  iata doar câteva subiecte care sunt reiterate la infinit în diferite combinatii si care creioneaza pentru populatie fata psihologiei judiciare (puteti urmari, în calitate de mostre de astfel de produse media, de exemplu, mini-serialele CSI  Investigatii sau Cracker  psihologia crimei).

De facto, psihologia judiciara nici pe departe nu se reduce la studiul crimelor extreme si criminalilor senzationali, la fel cum nu toti practicienii ce beneficiaza de cunostintele acestei discipline sunt criminalisti. În spatele preocuparilor spectaculoase, inoculate publicului larg, se afla multe subiecte de rutina, abordate în baza cunostintelor din cele mai diverse arii ale stiintelor juridice si stiintelor psihologice. La rândul lor practicienii care folosesc cunostintele reunite sub cupola psihologiei judiciare sunt mult mai diversi, implicati de cele mai multe ori în activitati de rutina.

În speranta ca baia de remarci reci nu a anihilat total interesul pentru psihologia judiciara, sa începem abordarea acestei materii. Este important sa remarcam faptul ca acest suport de curs nu este nici pe departe o prezentare exhaustiva a disciplinei, ci o încercare de creionare a unui numar infim de mic de probleme care constituie continutul tematic al psihologiei judiciare.

În acest curs intentionam sa oferim, pentru început, o scurta prezentare a disciplinei sub aspectul caracteristicilor specifice care o individualizeaza. Vom discuta despre obiectul de studiu 1

al psihologiei sociale, metodele de cercetare de care face uz, scopul si obiectivele psihologiei judiciare, beneficiarii directi si indirecti ai cunostintelor reunite sub cupola acestei discipline.

Va urma o trecere în revista, foarte succinta, a unor teme sau probleme principale de care se preocupa psihologia judiciara.

Ce este si ce nu este psihologia judiciara?

În mod normal, orice profesor are tendinta sa-si prezinte marfa  disciplina academica si materia cursului - ca fiind importante, incitante si eventual utile pentru cursanti. În acest scop, pentru început, studentii sunt persuadati printr-o serie de constructii ideatice, uneori foarte abstracte si sofisticate. Cu ce se începe în mod normal? Cutuma nescrisa spune ca pentru început este necesar a se sublinia importanta teoretica si autonomia stiintifica a disciplinei. În acest sens, de regula, se prezinta argumentele autonomiei obiectului si metodei stiintifice: se considera, pe buna dreptate, ca orice disciplina stiintifica autonoma exista doar în virtutea faptului ca are un obiect de studiu propriu si o metodologie stiintifica distincta.

Noi însa intentionam sa facem tocmai contrariul: sa dezmintim faptul ca psihologia judiciara este o stiinta autonoma. În opinia noastra, psihologia judiciara nu întruneste pe deplin criteriul unei discipline stiintifice autonome, nici sub aspectul obiectului de studiu si nici sub aspectul metodologiei de cercetare a acestuia. Sa analizam pe rând obiectul psihologiei judiciare si metodologia acesteia.