Construcția roții autovehiculelor

1.1 CONSTRUCŢIA ROŢILOR DE AUTOVEHICUL

Rolul roţilor echipate cu pneuri este de a prelua greutatea totală a autovehiculului, de a amortiza o parte din oscilaţiile verticale şi de a stabili contactul cu calea de rulare. Dimensiunile roţilor şi proprietăţile fizico-mecanice ale anvelopelor folosite la echiparea autovehiculelor influenţează în mod direct şi esenţial dinamicitatea, economicitatea şi capacitatea de trecere ale acestora.

Roţile de autovehicul trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:

- să asigure o aderenţă cât mai bună;

- să prezinte siguranţă în exploatare;

- să asigure o confortabilitate şi economicitate bune.

Aderenţa bună cu calea de rulare, pentru diferite regimuri de exploatare, permite transmiterea forţelor tangenţiale de tracţiune şi de frânare şi a forţelor laterale contribuind la îmbunătăţirea dinamicităţii, calităţilor de frânare, stabilităţii şi maniabilităţii. Siguranţa în exploatare este satisfăcută dacă roţile au o rezistenţă corespunzătoare şi o etanşeitate bună. Confortabilitatea este dată de capacitatea părţii elastice a roţii (pneul) de a amortiza oscilaţiile şi de a reduce zgomotul care se produce la rulare. Economicitatea este condiţionată în principal de cantitatea de energie consumată la deformarea pneului (rezistenţa la rulare), de capacitatea de încărcare, de durabilitatea şi preţul acestuia.

În figura 5.1.a, este prezentat ansamblul roţii cu jantă nedemontabilă. Aceasta se compune din: discul 3, montat pe butucul 4 şi din janta 2 pe care se montează pneul 1.

a) b)

Fig. 11 5.1. Schema roţii de automobil: a) cu jantă nedemontabilă; b) cu jantă demontabilă.

În general discul roţii se execută prin presare din tablă de oţel, dar în unele cazuri se folosesc şi butuci cu spiţe turnate sau trase, pentru obţinerea unei rigidităţi corespunzătoare la o greutate cât mai mică. Îmbinarea discului cu janta se face prin sudură, pentru discul din tablă, prin îmbinare mecanică pentru spiţele trase, iar în cazul roţilor cu jante turnate din aliaje uşoare, discul şi janta formează corp comun. Ansamblul disc-jantă se montează pe butucul roţii cu şuruburi sau cu prezoane.

Configuraţia şi profilul jantelor se adoptă în funcţie de particularităţile constructive ale autovehiculelor şi de solicitările la care sunt supuse roţile acestora.

În funcţie de soluţiile constructive adoptate există două variante de jenţi:

- jante nedemontabile (fig.5.1.a) – utilizate la roţile autoturismelor, autoutilitarelor uşoare, de direcţie ale tractoarelor 4x2 şi la roţile motoare ale tractoarelor de putere mică;

- jante demontabile cu profil cilindric sau puţin conic (fig.5.1.b) – utilizate la roţile autocamioanelor, autobuzelor, autoutilitarelor grele şi la roţile motoare ale tractoarelor de putere medie şi mare.

Jantele nedemontabile cu profil adânc, au urechi înalte profilate din umărul jantei, care asigură pneului o puternică stabilitate laterală. La aceste construcţii marginile pneurilor folosite sunt elastice şi flexibile, fiind permisă montarea lor direct pe janta profilată.

În cazul jantelor demontabile, figura 5.1.,b, cu profil puţin conic, conicitatea de 5-15o creează posibilitatea unei centrări mai bune a pneului. Montarea pneului se face prin simpla împingere pe bordura fixă a jantei 1 şi prin fixarea bordurii demontabile 2 cu inelul flexibil de închidere 3, care se introduce în canalul 4. Această construcţie permite montarea şi demontarea uşoară a pneurilor şi asigură preluarea forţelor axiale. În cazul vehiculelor la care pentru puntea spate se folosesc roţi jumelate (duble), profilul discului roţii este conceput astfel încât să permită montarea ambelor roţi pe butuc, simetric faţă de planul de strângere şi sprijin.

În cazul jantelor destinate pneurilor fără cameră de aer trebuie acordată o atenţie deosebită suprafeţelor de etanşare care nu trebuie să prezinte neregularităţi sau bombări locale.