Actul juridic civil

Noțiunea și clasificarea actelor juridice civile

Noțiunea

Actul juridic reprezintă o manifestare de vointa a subiectelor de drept civil exprimând intenția de a produce efecte juridice civile, în sensul de a naste, modifica sau stinge un raport juridic civil concret. Codul civil definește în art. 1.166 contractul ca un „acord de voințe dintre două sau mai multe persoane cu intenția de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic”.

Clasificarea actelor juridice civile

Respectând mai multe creiterii, actele juridice se clasifica în:

- acte juridice civile unilaterale, bilaterale si multilaterale

- acte juridice civile cu titlu oneros si acte cu titlu gratuit

- acte juridice civile constitutive, translative si declarative

- acte juridice civile de administrare si de dispozitie

- acte juridice civile patrimoniale si nepatrimoniale

- acte juridice civile consensuale, solemne si reale

- acte juridice civile intre vii si pentru cauza de moart.e

- acte juridice civile subiective si acte conditie

- acte juridice civile pure si simple si acte afectate de modalitati

- acte juridice civile principale si accesorii

- acte juridice civile cauzale si acte abstracte

- acte juridice civile personale si acte prin reprezentare

- acte juridice civile numite si acte nenumite

- acte juridice civile cu executare dintr-o data si acte cu executare succesiva

Actele juridice civile pot fi clasificate în funcție de mai multe criterii, și anume : în funcție de numărul părților, în funcție de scopul urmărit, după criteriul efectului lor, în raport de importanța lor, după modul de formare, având în vedere criteriul conținutului, în funcție de momentul în care își produc efectele, în raport de rolul voinței părților în stabilirea conținutului actelor juridice, după legătura cu modalitățile, după raportul dintre ele, după legătura cu cauza (scopul), modalitatea încheierii actelor juridice civile, în funcție de reglementarea și denumirea lor legală și modul de executare a actelor juridice.

Având in vedere primul criteriu de clasificare expus mai sus, actele juridice sunt : unilaterale, bilaterale si plurilaterale (multilaterale).

Conform art. 1324 C.Civ. - este unilateral actul juridic care presupune numai manifestarea de voință a autorului său - iar art. 1325 C.Civ. prevede - dacă prin lege nu se prevede altfel, dispozitiile legale privitoare la contracte se aplică in mod corespunzător actelor unilaterale - .

Aceste texte de lege redau definiția actului juridic unilateral reținut în trecut de doctrina în materie. Simpla manifestare de voință a unei persoane este suficientă pentru a da naștere unei obligații, fără a fi necesară acceptarea expresă a creditorului, aceasta fiind diferența esențială fată de contract. Acolo unde legea nu acordă un regim juridic special actelor unilaterale se vor aplica regulile privitoare la contracte.

Categoria actelor juridice unilaterale include: testamentul, renunțarea la moștenire, denunțarea unui contract de către una dintre părți, oferta de a contracta.

După cum formarea sau producerea efectelor impune sau nu comunicarea manifestării de voință către destinatarul direct al actului, actele juridice unilaterale se subclasifică în: acte supuse comunicării (oferta, denunțarea unilaterală a contractului de mandat) și acte nesupuse comunicării (testamentul).

De asemenea, trebuie precizat că actele unilaterale nu se confundă cu contractele unilaterale, clasificarea actelor făcându-se după numărul părților, pe când la contracte, clasificarea în unilaterale și bilaterale se face în funcție de conținut. Mai mult, toate contractele, inclusiv cele unilaterale, fac part.e din categoria actelor juridice bilaterale sau plurilaterale, actele juridice unilaterale nefiind contracte, fiind consecința manifestării unilaterale de voință și nu a unui acord de voință.

Contractul unilateral este acel contract care dă naștere la obligații numai în sarcina unei părți , cu referire la contractului de donație, contact de împrumut de folosință, depozit cu titlu gratuit, pe când contractul bilateral (sinalagmatic) se caracterizează prin reciprocitatea și interdependența obligațiilor ce revin părților, fiecare part.e având atât calitatea de debitor, cât și de creditor, de exemplu: contract de schimb, contract de locațiune, contract de vânzare.