Clasificarea Normelor Juridice

CLASIFICAREA NORMELOR JURIDICE

Se face dupa :

1) obiectul reglementarii

-exista atatea categorii de norme juridice câte ramuri de drept exista

ex: norme de drept civil, de drept comunitar, de dreptul muncii, constitutional

2) forta juridica

-în functie de pozitia sau rangul actului normativ în care sunt cuprinse.Normele juridice cuprinse în legi au forta juridica cea mai mare, iar în cadrul legilor normele din Constitutie au forta cea mai mare deoarece toate celelalte norme juridice trebuie sa fie conforme cu normele constitutionale.

Normele juridice cuprinse în decretele presedintelui Rom., în ordonantele si hotarârile guvernului în ordinele si instructiunilor ministrilor si altor conducatori de autoritati centrale ale admin. publice etc.

3) caracterul conduitei pe care o prescriu

- norme juridice imperative

- norme juridice dispozitive

Normele imperative – impun o anumita conduita de la care nu se permite nici o abatere; în caz contrar, intervenind forta de constrangere a statului. Conduita impusa poate fi pozitiva sau negativa, iar nerespectarea ei atrage aplicarea unei sanctiuni.

Normele juridice imperative se subclasifica în :- onerative

- prohibitive

Normele juridice onerative prescriu în mod expres obligatia de a savârsi o anumita actiune. Nrespectarea conduitei ceruta de normele juridice onerative atrage aplicarea unei sanctiuni.

Normele juridice prohibitive interzic în mod expres savârsirea unei actiuni. Si în acest caz nerespecatarea conduitei impuse atrage dupa sine o sanctiune.

Normele juridice dispozitive prescriu în favoarea subiectilor de drept anumite drepturi, precum si posiblitatea de a-si alege dintre mai multe conduite prevazute conduita pe care sa o urmeze, iar în masura în care nu se folosesc de aceasta previziune vor urma conduita prevazuta.

Normele juridice dispozitive se subclasifica în :

- permisive (atributive)

- supletive

- de recomandare

N.J. dispozitive prescriu în favoarea subiectilor de drept anumite drepturi pe care acestia le pot sau nu exercita, precum si posibilitatea de a-si alege dintre cele mai multe conduite prevazute, conduita pe care sa o urmeze.

Ex: de a calatori, la vot, de a stabili un domiciliu

Normele juridice permisive nu impun si nu interzic savarsirea unei actiuni. Alegerea sau nealegerea conduitei de urmat fiind lasata la aprecierea subiectului de drept. N.J. permisive nu au ca element structural sanctionarea, dar îsi pastreaza valoarea de norme juridice deoarece reglementeaza anumite relatii sociale.

Normele juridice supletive dau posibilitatea subiectilor de drept sa-si aleaga dintre mai multe conduite prevazute, conduita pe care sa o urmeze, iar în masura în care nu au facut acest lucru vor urma conduita prevazuta.

Ex: art. 1317: “Într-un contract de vanzare-cumparare partile pot stabili care dintre ele va suporta cheltuielile de predare- preluare a bunului, iar în masura în care nu au convenit acest lucru cheltuielile de predare cad in sarcina vanzatorului, iar cele de preluare în sarcina cumparatorului.”

Normele juridice de recomandare se utilizeaza cu prilejul reglementarii unor probleme de interes general ale activitatii organizatiilor cooperatiste sau pers. juridice fara scop patrimonial, carora li se recomanda sa adopte reglementari asemanatoare celor din domeniul autoritatilor publice, soc. comerciale cu capital de stat mixt sau privat.

4) sfera de aplicare: - generale (de drept comun)

- speciale

- de exceptie

N. J. generale reglem. sfera de relatii sociale cea mai cuprinzatoare fie pe ansamblul dreptului , fie în cadrul unei anumite ramuri de drept.

- aplica si raporturilor sociale care scapa reglementarii legale.

N. J. speciale reglem. o sfera mai restrânsa de relatii sociale din cadrul unei ramuri de drept sau a unei institutii juridice. Caracterul special al unei norme juridice se poate aprecia numai comparând doua norme juridice concrete, astfel o norma juridica poate apare ca generala în raport cu a doua si speciala în raport cu a treia.

Ex: n. j. cu proprietatea din cadrul dreptului civil, sunt norme generale în raport cu n. j. privind bunurile – prop. sotilor si speciale în raport cu n. j. referitoare la prop. din Constitutie.

N. J. de exceptie în anumite împrejurari admit derogari de la conduita pe care o prescriu, derogari care sa fie sau prevazute sau lasate la aprecierea organelor de aplicare a dreptului.

Ex: art.30: Nu sunt bunuri comune ci bunuri proprii ale fiecarui sot chiar daca au fost dobândite în timpul casatoriei, bunurile obtinute cu titlul de premiu sau recompensa, manuscrisele, schitele si proeiectele artistice, proiectul de inventii si inovatii, precum si alte asemenea bunuri.

5) dupa teritoriu: - generale- se aplica pe întreg terotoriul tarii noastre

- locale - se aplica numai într-o unitate administrativ teritoriala (oras sau judet) si parti din terit. tarii noastre

6) dupa gradul de determinare : - determinate

- nedeterminate

Normele juridice determinate sunt normele care au un continut complet.

Normele juridice nederminate sunt normele care nua u continut complet.Ele se subclasifica în:de trimitere si în alb.

Normele juridice de trimitere sunt norme al caror continut urmeaza sa fie completat cu alte texte normative la care se face trimitere si care exista deja.

Normele juridice în alb sunt normele al caror continut urmeaza sa fie completat ulterior printr-un alt act normativ, care în momentul adoptarii normei respective nu exista.

ACTIUNEA SAU APLICAREA NORMELOR JURIDICE ÎN TIMP, ÎN SPATIU SI ASUPRA PERSOANELOR.

Aplicarea normelor juridice în timp

Toate actele normative se aplica pe întreg intervalul cuprins între momentul intrarii în vigoare si acelea al iesirii din vigoare. Toate actele normative intra în vigoare din momentul publicarii în Monitorul oficial sau de la o data ulterioara expres prevazuta în actul normativ. Ca regula generala, actele normative nu prevad data iesirilor din vigoare.

Actele normative temporare îsi înceteaza aplicabilitatea la expirarea per. Prevazute ca ele sa se aplice. Iesirea din vigoare a actelor normative permanente se realiz. prin abrogare. Abrogarea este un procedeu de tehnica legislativa si consta în manifestarea de vointa a legislatorului în sensul încetarii puterii obligatorii a unui act normativ sau a unor pati din el.

Din punct de vedere a modalitatii în care opereaza, abrogarea poate fi : expresa sau tacita.

Abrogarea expresa este modalitatea prin care un act normativ care intra în vigoare prevede în mod expres iesirea din vigoare altui act normativ. Abrogarea expresa poate fi directa sau indirecta.

Abrogarea expresa directa consta în nominalizarea expresa a actului normativ sau apartilor din cuprinsul acestuia care-si înceteza aplicativitatea odata cu intrarea în vigoare a noului act normativ.

Abrogarea expresa indirecta nu nominalizeaza în mod expres actul normativ sau parti ale acestuia care-si înceteaza aplicabilitatea, mentionând doar la modul general ca pe data intrarii în vigoare a noului act normativ orice dispozitie contrara acestuia se abroga.

Abrogarea tacita – mod. prin care actul normativ care intra în vigoare nu prevede în mod expres încetarea aplicabilitatii unui act normativ anterior, sau unei parti din el, dar cuprinde reglementari contrare acestuia. În acest fel, normele juridice vechi devin incompatibile cu cele cuprinse în actul normativ nou - -sunt scoase din vigoare în mod tacit.