Conceptul de Drept - Sinteze

Capitolul III.

Actele juridice

1. Definitie. Actul juridic reprezinta o manifestare de vointa facuta cu intentia de a produce efecte juridice, adica de a da nastere, a modifica sau stinge un raport juridic.

2. Conditiile de validitate a actului juridic.

2.1. Reglementare. Art. 948 Cod civil arata: „Conditiile esentiale pentru validitatea unei conventii sunt:

1. capacitatea de a contracta

2. consimtamântul valabil al partii care se obliga

3. un obiect determinat

4. o cauza licita”

2.2. Clasificarea conditiilor.

1. Din punct de vedere al aspectului la care se refera: conditii de fond (se refera la continutul actului juridic) si conditii de forma (se refera la exteriorizarea vointei).

2. Din punct de vedere al obligativitatii sau neobligativitatii lor: conditii esentiale (cerute pentru valabilitatea actului) si conditii neesentiale (acestea pot lipsi fara sa afecteze valabilitatea actului).

3. Din punct de vedere al sanctiunii nerespectarii lor: conditii de validitate (nerespectarea lor se sanctioneaza cu nulitatea actului juridic) si conditii de eficacitate (nerespectarea lor nu atrage nulitatea actului juridic, ci alte sanctiuni ca de ex. inopozabilitatea actului).

4. Din punct de vedere al sferei actelor juridice avute în vedere: conditii generale (privesc toate actele juridice) si conditii speciale (privesc anumite categorii de acte juridice).

2.3. Capacitatea de a încheia actul juridic

Definitie. Capacitatea de a încheia actul juridic civil reprezinta acea conditie de fond si esentiala care consta în aptitudinea subiectului de drept de a deveni titular de drepturi si obligatii prin încheierea actelor juridice. Este o parte a capacitatii de folosinta a persoanei.

Reglementare. Art. 949 C. civ. Arata ca „poate contracta orice persoana ce nu este declarata necapabila de lege”. Art. 950 C. civ. Prevede ca „necapabili de a contracta sunt: 1. minorii; 2. interzisii.... 4. în genere toti acei carora legea le-a prohibit oarecare contracte”.

Principiul capacitatii de a încheia acte juridice. Regula este capacitatea de a încheia actul juridic, incapacitatea fiind exceptia (exceptia trebuie sa fie prevazuta expres de lege, textul exceptiei fiind de stricta interpretare si aplicare). Acest lucru reiese din prevederile art. 6 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954 „Nimeni nu poate fi îngradit în capacitatea de folosinta si nici lipsit în tot sau în parte, de capacitatea de exercitiu, decât în cazurile si în conditiile stabilite de lege”

În cazul persoanei juridice principiul capacitatii de a încheia acte juridice este subordonat principiului specialitatii capacitatii de folosinta.

2.4. Consimtamântul

Definitie. Consimtamântul reprezinta acea conditie esentiala, de fond si generala a actului juridic care consta în hotarârea de a încheia un act juridic manifestata în exterior.

Conditiile de valabilitate a consimtamântului:

a) sa provina de la o persoana cu discernamânt. Discernamântul este o stare de fapt (de facto) spre deosebire de capacitatea de a încheia actul juridic care este o stare de drept (de jure). Discernamântul poate fi întâlnit izolat si la o persoana incapabila, dupa cum o persoana cu capacitate de a încheia acte juridice, potrivit legii, poate sa fie lipsita temporar de discernamânt (stare de betie, de mânie puternica – ab iratio etc.).

Persoana fizica cu deplina capacitate de exercitiu se prezuma ca are discernamântul juridic pentru a încheia acte juridice. Persoana fizica lipsita de capacitatea de exercitiu (minorul sub 14 ani si cel pus sub interdictie judecatoreasca) se prezuma ca nu are discernamânt datorita vârstei fragede sau a starii de sanatate mintala. Minorul între 14 si 18 ani are discernamântul în curs de formare.

Persoana juridica are întotdeauna ca reprezentant legal o persoana fizica cu deplina capacitate de exercitiu.

b) sa fie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice. Aceasta conditie nu este îndeplinita când:

- manifestarea de vointa este facuta în gluma (jocandi causa)

- manifestarea de vointa este facuta sub conditie pur potestativa din partea celui care se obliga ( „ma oblig daca vreau” – si voluero)

- manifestarea de vointa este prea vaga

- manifestarea de vointa s-a facut cu o rezerva mintala (reservatio mentalis) cunoscuta de contractant