Conflictul în spațiu al normelor de drept

CAPITOLUL I

CONSIDERAȚII GENERALE

PRIVITOARE LA DREPTUL MUNCII

1. MUNCA ACTIVITATE SOCIALĂ

Munca reprezintă o activitate specifică doar omului, prin intermediul căreia acesta își produce bunurile necesare traiului zilnic și cele care îi permit reluarea ei în cadrul unui nou ciclu productiv, condiție a progresului social, cu rol important asupra formării personalității individului.

Această activitate, care poate să îmbrace forme fizice sau intelectuale, nu numai că este specifică doar omului, dar, în același timp, este și o necesitate pentru el, fiind principala modalitate care permite creșterea prosperității sociale și bunăstării personale.

Presupunând un efort, munca este cadrul social în care sunt exercitate aptitudinile fizice și intelectuale cu care oamenii sunt dotați, care se poate materializa în diferite forme și anume ca: muncă individuală sau colectivă, remunerată sau voluntară, în cadrul unui raport de muncă sau în afara lui, ca o consecință a unei obligații de serviciu sau ca o îndatorire obștească.

Prin urmare, putem defini munca ca fiind acea activitate specifică omului care reprezintă în același timp și o necesitate socială, prin intermediul căreia acesta își exercită propriile aptitudini fizice și intelectuale, în scopul producerii de bunuri necesare pentru satisfacerea nevoilor pe care le are.

2. MODALITĂȚILE DE PRESTARE A MUNCII

Funcție de faptul dacă relațiile sociale de muncă care există în societate sunt sau nu supuse unor reguli stabilite de o autoritate publică, munca unui individ poate să fie prestată, în principal, în două modalități și anume, în cadrul unor raporturi juridice de muncă și în afara unor astfel de raporturi.

2.1. Munca prestată în cadrul unor raporturi juridice de muncă.

Munca prestată în cadrul unor raporturi juridice de muncă, este munca care se depune de un individ în folosul unei alte persoane fie în temeiul unui contract individual de muncă, fie în temeiul altor acte de natură contractuală, cum este munca cadrelor militare permanente, a membrilor cooperativelor meșteșugărești sau a funcționarilor publici.

În cazurile în care munca este prestată pe un suport juridic care este un contract individual de muncă, raporturile juridice care se nasc cu această ocazie sunt raporturi juridice de muncă care fac obiectul studiului prezentei discipline.

Dacă munca este depusă în baza unor acte de numire (spre exemplu cazul funcționarilor publici ori al cadrelor militare) sau unor convenții de asociere (cazul membrilor cooperativelor meșteșugărești), deși între prestator și beneficiarul muncii se nasc raporturi juridice de muncă, ele fac obiectul altor

7

ramuri de drept și anume: dreptul administrativ, dreptul civil ori dreptul cooperatist.

2.2. Munca prestată în afara unor raporturi juridice de muncă.

Munca prestată în afara unor raporturi juridice de muncă, nu face obiectul dreptului muncii, în această categorie grupându-se: munca depusă pentru sine în gospodăria individuală, munca prestată în cadrul unor profesii liberale, munca depusă în cadrul unor raporturi juridice de drept civil sau societare, munca depusă în interes public sub forma voluntariatului sau munca pe care o persoană o prestează în temeiul unei obligații legale.

a) Munca prestată în cadrul profesiilor liberale.

Prestează muncă în cadrul unor profesii liberale o serie de categorii de persoane dintre care amintim: notarii publici în baza Legii notarilor publici și a activităților notariale nr.36/1995, avocații în baza Legii nr.51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, experții contabili și contabilii autorizați în baza Ordonanței de Guvern nr.65/1994 privind organizarea activității de expertiză contabilă și a contabililor autorizați ș.a.

În afara acestor profesii a căror practică a fost reglementată distinct prin acte normative speciale, există și alte ocupații, cum sunt cele de: bijutier, artist, crescător de animale ș.a., privitor la care până în prezent nu au fost adoptate astfel de legi speciale, prestarea muncii având ca suport juridic Legea nr.507/2002 privind organizarea și desfășurarea unor activități economice de către persoane fizice.

Exercițiul acestor profesii dă naștere la numeroase raporturi juridice, cum ar fi cele de drept civil dintre prestatorii de servicii și beneficiarii prestațiilor, mai puțin unor raporturi juridice de dreptul muncii.

b) Munca prestată în baza unui contract civil nu generează raporturi de dreptul muncii ci raporturi juridice civile, în această categorie înscriindu-se activitățile executate în temeiul unui contract de locațiune a lucrărilor încheiat în conformitate cu dispozițiile art.1470 și urm. din Codul civil.

c) Munca prestată în cadrul unui raport juridic de societate.

În condițiile Legii nr.31/1990 privind societățile comerciale, aportul social al asociaților din societățile comerciale de persoane poate să constea și în prestații în muncă. În mod asemănător, în societățile civile constituite în baza art.1491 și urm. din Codul civil, în care membrii acestora ’’se învoiesc să pună ceva în comun’’, fie bani, fie lucruri, fie munca lor, raporturile juridice care se nasc urmare asocieri sunt raporturi de drept civil iar nu de dreptul muncii.

d) Munca prestată în baza unor obligații legale.

Ucenicii, elevii și studenții care desfășoară activități de pregătire profesională în cazurile reglementate de lege, persoanele concentrate sau mobilizate obligate în temeiul Legii nr.46/1996 privind pregătirea populației pentru apărare la prestarea serviciului militar ori a altor activități cu un astfel de specific, precum și persoanele condamnate la o pedeapsă penală privativă de libertate cu executarea la locul de muncă în condițiile prevăzute în art.56 din Codul penal, nu se află în fața unor raporturi juridice de muncă.

e)Munca prestată sub forma voluntariatului în temeiul Legii nr.195/2001, deși este o muncă utilă nu dă naștere unor raporturi juridice de muncă întrucât, prestarea ei se face fără plata vreunei contraprestații.

f)Munca care nu este prestată în folosul unei alte persoane ci este depusă în cadrul propriei gospodării, de către gospodine sau lucrătorii agricoli, nu este generatoare de raporturi juridice de muncă.