Extras din curs
CONTRACTUL DE VÂNZARE-CUMPARARE
Sectiunea I. Notiune, reglementare si caractere juridice
1. Notiune. Vânzarea-cumpararea este un contract prin care vân¬za¬torul stramuta dreptul de proprietate (sau un alt drept) asupra unui bun al sau cumparatorului, care se obliga în schimb, sa plateasca un pret platit în bani .
Prin natura sa contractul de vânzare-cumparare transfera dreptul de pro¬prie¬tate (Codul civil însusi în art. 1294 definind vânzarea ca o conventie prin care una dintre parti se obliga sa transmita celeilalte “proprietatea” unui lucru”).
Este însa posibil ca stramutarea sa poata avea ca obiect si un alt drept (decât dreptul de proprietate) precum: un alt drept real (de exemplu, dreptul de uzufruct), un drept de creanta, un drept din domeniul pro¬prietatii intelec¬tua¬le sau chiar drepturile succesorale.
Putem astfel aprecia, ca transmiterea proprietatii este numai de na¬tura contractului de vânzare-cumparare, nu si de esenta lui.
Uneori în loc de “vânzare” se foloseste termenul de cesiune. Cei doi termeni, desi asemanatori, nu sunt însa sinonimi, cesiunea transmitând întotdeauna un drept incorporal (de exemplu, cesiunea unei creante, a unui fond de comert, a unui drept de autor etc.) .
Pentru a forma obiectul stramutarii de catre vânzator, dreptul trebuie sa fie transmisibil, adica sa nu fie indisolubil legat de o anumita persoana; deci, nu se pot transmite prin vânzare: drepturile personale nepatri¬mo¬niale, cele pa¬¬trimoniale cu caracter strict personal si nici cele constituite prin voin¬ta par¬tilor sau a legii, cu caracter intuitu personae . De exemplu, nu pot forma obiectul contractului de vânzare-cum¬parare: dreptul de abitatie al sotului supravietuitor, dreptul de întretinere, dreptul de pensie etc.
Contractele care au ca obiect un imobil, chiar daca sunt încheiate între comercianti, de exemplu, vânzarea-cumpararea unui imobil pentru exer¬ci¬ta¬rea comertului, au caracter civil, fiind „potrivit legii, de natura eminamente civila” (s. n.) iar nu comerciala, chiar daca sunt încheiate în scopul obtinerii de profit. Numai daca imobilul face parte dintr-un fond de comert, iar contractul are ca obiect acest fond, operatiunea a fost calificata comerciala, indepen¬dent de persoanele între care a intervenit.
Încheiem partea introductiva cu mentiunea ca vânzarea reprezinta modelul contractului translativ de proprietate si instru¬mentul principal al circulatiei bunurilor” (s. n.) .
2. Reglementare. Sediul de baza, în materie de vânzare-cumpa¬rare, se gaseste în Codul civil, cartea a III-a intitulata „Despre diferitele mo¬duri prin care se dobândeste proprietatea”, titlul V „Despre vinderi”, art. 1294-1404.
Pe lânga reglementarea data de Codul civil de la 1864 (ce constituie si dreptul comun în materie), prin alte acte normative sunt reglementate diferite feluri de vânzari, cunoscute ca varietati de vânzare-cumparare, ca¬rora le sunt aplicabile reguli speciale (de exemplu, vânzarea locuintelor pro¬prietate de stat în conditiile: Legii nr. 85/1992, Legii nr. 112/1995, Legii nr. 10/2001 etc.).
Preview document
Conținut arhivă zip
- Contracte Speciale
- 1.doc
- 2.doc
- 3.doc
- 4.doc
- 5.doc
- 6.doc
- 7.doc
- 8.doc