Drept Civil

I. Condiţii generale ale dreptului de moştenire

1. Noţiuni generale

C. civ. în titlul Despre calităţile cerute pt. a succede (art. 654-658) prevede 2 condiţii:

a) să aibă capacitate succesorală;

b) să nu fie nedemnă de a moşteni;

La aceste 2 condiţii se adaugă o a treia condiţie:

c) vocaţia (chemarea) la moştenire.

Prin urmare pt. ca o persoană să aibă un asemenea drept, ea trebuie să fie chemată la moştenire, adică să aibă vocaţie succesorală legală sau testamentară.

2. Capacitatea succesorală

Conf. Art. 654 C. civ. pt. a putea succede trebuie neaparat ca persoana care succede să existe la momentul deschiderii succesiunii. Deci orice persoană care există în momentul deschiderii moştenirii are capacitate succesorală, adică capacitatea de a moşteni, de a culege o succesiune.

Capacitatea succesorală repr. aptitudinea unei persoane de a fi subiect de drepturi şi obligaţii pe care le implică calitatea de moştenitor. Capacitatea succesorală nu trebuie confundată cu capacitatea de folosinţă şi nici cu capacitatea de exerciţiu.

Conf. art. 1169 cel care face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească, astfel că dovada existenţei în momentul deschiderii succesiunii incumbă aceluia care pretinde drepturi asupra moştenirii şi care poate să fie moştenitorul în cauză sau succesorii săi în drepturi. Moştenitorul poate face dovada în mod direct sau prin succesorii săi în drepturi. În această din urmă ipoteză dobândirea are loc prin prin retransmisie, care nu trebuie să fie confundată cu moştenirea în drepturi sau prin reprezentare.

3. Persoanele care au capacitate succesorală

a) persoanele fizice în viaţă la data deschiderii succesiunii au capacitate succesorală fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de origine socială, conf. art 4 din Constituţie.

Dovada se face cu actele de stare civilă, iar în caz de deces al moştenitorului care a fost în viaţă la data deschiderii moştenirii, cu certificatul de deces sau hotărârea judecătorească declarativă de moarte definitivă din care rezultă că moartea moştenitorului a intervenit după deschiderea succesiunii, persoanele interesate putând dovedi contrariul prin orice mijloace de probă admise de lege.

Dacă moştenitorul moare imediat după deschiderea succesiunii, drepturile sale succesorale inclusiv dreptul de opţiune succesorală va trece la proprii săi moştenitori ca parte componentă a patrimoniului succesoral lăsat de el. De precizat că legea nu condiţionează capacitatea succesorală de durata vieţii moştenitorului după data deschiderii moştenirii.

b) persoanele concepute, dar nenăscute la data deschiderii succesiunii au de asemenea capacitate succesorală. Conf. art. 654 C. civ. existenţa persoanei fizice începe în ziua naşterii, iar copilul conceput se consideră că există cu singura condiţie să se nască viu. Este suficient ca copilul să se nască viu şi nu neaparat viabil. Regula consacrată de C. civ în materie de moştenire a fost preluată şi de art. 7, alin. 2 din Decretul 31/1954 privind persoanele fizice şi juridice, text potrivit căruia drepturile copilului sunt recunoscute de la concepţiune, însă numai dacă el se naşte viu.

Fiind o chestiune de fapt, cel care pretinde moştenirea în numele copilului trebuie să dovedească cu orice mijloace de probă admise de lege, data concepţiei copilului, situarea acestei date înainte de momentul deschiderii succesiunii şi că el s-a născut viu.

Întrucât stabilirea cu exactitate a momentului concepţiei nu este posibilă, art. 61 C. Fam. prevede o prezumţie legală cu privire la perioada concepţiei copilului, adică timpul cuprins între a 300 – 180-a zi de dinaintea naşterii copilului.