Drept Civil

Raportul juridic obligaţional este un raport patrimonial de drept civil adică are continut economic , poate fi evaluat în bani , al cărui conţinut este format din dreptul subiectului activ numit creditor de a cere subiectului pasiv sau debitor sa execute 1 sau mai multe prestaţii de a da , a face sau a nu face ceva sub sancţiunea constrângerii de către stat în caz că debitorul nu execută obligaţia în mod voluntar.

Caractere juridice

- Raportul obligaţional implică o legătură juridică dintre debitori şi creditori în sensul că debitorul este ţinut să-şi execute prestaţia în caz de neexecutare poate fi constrâns cu ajutorul statului

- Este un raport patrimonial adică, poate fi evaluat în bani , adică dreptul de creanţă ce se naşte dintr-un raport obligaţional face parte din activul patrimonial al creditorului iar datoria corelativă este un element pasiv din pasivul patrimonial al debitorului

- Din punct de vedere al creditorului raportul obligaţional apare ca un drept de creanţă pentru creditor şi ca datorie pentru debitor , acesta fiind ţinut să dea , să facă sau să nu facă ceva în favoarea creditorului

Termenul de obligaţie mai este utilizat pentru a desemna :

- Un anumit raport dintre creditor şi debitor cu conduita acestora

- Îndatorirea sau prestaţia debitorului formată dintr-o prestaţie pozitivă a da sau a face sau abţinere sau abstenţiune sau prestaţie negativă a nu face ceva c ear fi putut face dacă debitorul nu-şi asuma această obligaţie

- Înscrisul ce constată un drept patrimonial al creditorului şi obligaţia sau îndatorirea debitorului

Ca orice raport juridic raportul obligaţional are 3 elemente :

1. Subiectele

2. conţinutul

3. obiectul

4. sancţiunea

1. SUBIECTELE – acestea sunt formate din personae fizice şi juridice În mod excepţional în aceste raporturi poate apărea ca subiect şi Statul care este persoană juridică conform decretului 31/1954 şi el apare ca debitor şi răspunde patrimonial pentru erorile judiciare constând în condamnarea şi luarea unor măsuri preventive pe nedrept

Raportul obligaţional presupune 2 subiecte : primul subiectul activ sau creditor adică, persoana care are încredere în cel care se obligă şi al doilea subiect, subiectul pasiv sau debitor adică persoana care datorează creditorului o prestaţie terminată.

2. CONŢINUTUL raportului obligaţional este alcătuit din dreptul creditorului de a pretinde şi datoria debitorului de a executa prestaţia

3. OBIECTUL constă în conduita concretă adică, acţiunea sau obţinerea de la o acţiune la care este ţinut subiectul pasiv, adică , prestaţia pozitivă formată din două – a da şi a face

A DA înseamnă a constitui sau a transmite un drept de proprietate sau orice alt drept real Dreptul de proprietate se transmite ca efect al consimţământului parţilor adică, aceste contracte sunt consensuale

Transferul proprietăţii (la obligaţia de a da ) are loc în funcţie de natura bunului

EX:

- În cazul contractului de vânzare-cumpărare , în cazul bunurilor certe adică determinate individual mobile transferul are loc la data realizării consensului sau la o altă dată stabilită de parţi

- În cazul bunurilor determinabile , de gen, generice , transferul are loc la data individualizării prin măsurare , cântărire sau numărare

- În cazul bunurilor imobile , transferul are loc la data intabulării în cartea funciară

A FACE înseamnă obligaţia debitorului de a preda un bun, de a remite o sumă de bani , de a presta un serviciu

A preda bunul = tradiţiune

A NU FACE – obligaţia de a nu face este acea obligaţie ce constă într-o prestaţie negativă sau o inacţiune adică a nu face ceva din tot ceea ce debitorul ar fi îndreptăţit să o facă dacă ar lipsi obligaţia pe care şi-a asumat-o

3. SANCŢIUNEA adică în caz de neexecutare a obligaţiei către debitor legea a pus la dispoziţia creditorului o serie de mijloace în vederea realizării dreptului său de creanţă adică, acţiunea în justiţie şi executarea silită a debitorului adică legea permite creditorului să apeleze la forţa de constrângere a statului pentru a asigura dreptul său

Sancţiunea constă în mijloacele ofensive sau directe şi mijloacele defensive sau indirecte

Mijloacele ofensive se exercită prin intermediul forţei de constrângere a statului şi care cuprind :

- Acţiunea în justiţie adică, posibilitatea de a solicita şi obţine o hotărâre judecătorească prin care debitorul să fie obligat la executarea prestaţiei

- Daune interese moratorii adică, despăgubiri băneşti pe care debitorul este obligat să le plătească creditorului pentru a repara prejudiciul cauzat prin întârzierea executării prestaţiei acestuia Aceste daune pot fi stabilite prin acordul părţilor la încheierea contractului fiind incluse în contract sub forma clauzei penale – în acest caz daunele s-au stabilit pe cale convenţională , atunci când părţile nu le stabilesc la încheierea contractului , ele se stabilesc de instanţa de judecată care va evalua prejudiciul stabilit de creditor

- Executarea silită – se declanşează după ce creditorul a obţinut hotărârea judecătorească prin care debitorul a fost obligat să-şi execute obligaţia iar acesta continuă sau refuză să o execute

Executarea silită poate fi :

- Directă – adică în natură – prin predarea bunurilor de la debitor la cumpărător prin intermediul executorului judecătoresc

- Indirectă - adică prin echivalent bănesc recurgându-se la vânzarea bunurilor debitorului şi predarea acestor sume de bani creditorului sau poprirea sumelor de bani pe care debitorul urma să le primească de la terţ.