Drept civil

CAPITOLUL 1. NOtIUNI INTRODUCTIVE I. DefiniTia dreptului civil

Dreptul reprezinta totalitatea normelor care reglementeaza acTiunile omului in societate si a caror respectare este asigurata prin forTa coercitiva a statului (adica, statul prin organele sale competente ii

sancTioneaza pe cei care nu le respecta). Acesta este asa numitul drept pozitiv, adica existent la un moment dat intr-o anumita societate si concretizat in legi scrise sau obiceiuri, care este, in toate cazurile, obligatoriu. El se aplica tuturor si mai poarta denumirea de drept obiectiv.

La baza dreptului pozitiv sta un complex de reguli fundamentale,

noTiuni universale de drept, „produsul experienTei colective a tuturor naTiunilor civilizate”, care se numeste drept natural.

Dreptul pozitiv se imparte in drept naTional si drept internaTional, care la randul lor se impart in public si privat. Obiectul de studiu al dreptului privat il formeaza raporturile dintre oameni in legatura cu interesele lor individuale. Raporturile dintre oameni si societate, si raporturile dintre state sunt reglementate de dreptul public.

O ramura a dreptului privat, si anume baza acestuia, este dreptul civil. Prin ramura de drept se inTelege acel grup de norme juridice care reglementeaza o anumita categorie de relaTii sociale.

Dreptul civil poate fi definit ca fiind acea ramura a dreptului privat, care reglementeaza raporturile patrimoniale si personal nepatrimoniale dintre persoanele fizice si juridice, aflate intr-o poziTie

de egalitate juridica.

Din definiTia dreptului civil rezulta care este obiectul dreptului civil, care sunt subiectele si care este metoda lui de reglementare.

Prin obiect al unei ramuri de drept se inTelege acel complex de raporturi sociale care sunt reglementate de regulile de drept ce aparTin ramurii respective. Obiectul ramurii dreptului civil il constituie acele raporturi sociale de natura patrimoniala si personal nepatrimoniala care

se stabilesc intre persoanele fizice si persoanele juridice.

Raporturile patrimoniale sunt acelea care au un conTinut economic, evaluabil in bani (de exemplu, raporturile care se nasc dintr- un contract de vanzare-cumparare).

Raporturile personale nepatrimonale sunt acelea al caror conTinut nu poate fi evaluat in bani (de exemplu, raporturile care privesc viaTa

privata a unei persoane: dreptul la nume, la domiciliu, la reputaTie).

Persoana fizica reprezinta omul, privit individual, ca titular de drepturi si obligaTii civile.

Persoana juridica reprezinta colectivul de oameni, care odata ce indeplineste condiTiile cerute de lege, este titular de drepturi si obligaTii civile.

Raporturile civile se stabilesc intre subiectele de drept civil, adica

intre persoanele fizice, intre persoanele juridice sau intre persoanele fizice si persoanele juridice.

Prin metoda de reglementare a unei ramuri de drept se inTelege poziTia parTilor participante la raportul juridic, care poate fi de egalitate sau de subordonare.

In dreptul civil, poziTia parTilor este de egalitate juridica, ceea ce

inseamna ca una din parTi nu se subordoneaza celeilalte.

Dreptul civil nu reglementeaza, insa, toate raporturile patrimoniale si personale nepatrimoniale din societate. O parte a acestora este reglementata de alte ramuri de drept, precum: dreptul familiei, dreptul comercial, dreptul internaTional privat, dreptul muncii. Pentru a stabili care anume raporturi formeaza obiectul dreptului civil urmeaza a se face delimitarea dreptului civil de celelalte ramuri, prin

indicarea obiectului lor de reglementare. Astfel, ceea ce intra in sfera acestor ramuri, nu intra in sfera dreptului civil.

Dreptul civil joaca, insa, rolul unui asa numit drept comun, in sensul ca, ori de cate ori un raport juridic ce aparTine unei alte ramuri de drept nu poate fi reglementat, intrucat acea ramura nu conTine prevederi relative (adica reguli de drept aplicabile situaTiei juridice respective) se

aplica regulile dreptului civil. Acest lucru este posibil deoarece, pe de o parte, dreptul civil reprezinta baza dreptului privat, iar, pe de alta parte, o serie de ramuri de drept s-au desprins din dreptul civil (de exemplu, dreptul familiei, dreptul comercial).

II. Delimitarea dreptului civil

Pentru a delimita dreptul civil de alte ramuri de drept, astfel incat sa se poata, cu usurinTa, califica o situaTie juridica, sa se poata stabili care norme ii sunt aplicabile, din care ramura de drept, se utilizeaza mai multe criterii.

1. Criterii de delimitare

a. Obiectul de reglementare

Un prim criteriu de delimitare este, asa cum am aratat, obiectul de reglementare. Obiectul ramurii dreptului civil il constituie acele

raporturi sociale de natura patrimoniala si personal nepatrimoniala care

se stabilesc intre persoanele fizice si persoanele juridice.

b. Metoda de reglementare

Metoda de reglementare consta in poziTia parTilor, care poate fi de egalitate sau de subordonare. In dreptul civil, metoda este de egalitate

juridica a parTilor in raporturile dintre ele.

c. Caracterul normelor juridice (regulilor de drept)

Normele juridice sunt regulile generale si abstracte, instituite sau recunoscute de puterea publica, ce reglementeaza conduita subiectelor de drept si a caror respectare este asigurata, la nevoie, prin forTa

coercitiva a statului. Normele de drept civil reglementeaza conduita subiectelor in raporturile juridice civile.

d. Natura sancTiunilor

Nerespectarea normelor juridice atrage o consecinTa negativa, o sancTiune pentru autorul ei. SancTiunile difera, insa, in ramurile de drept. Specifica dreptului civil este sancTiunea restabilirii dreptului subiectiv

civil incalcat, de regula, prin repararea prejudiciului (pagubei) cauzate prin incalcare.

e. Calitatea subiectelor

In dreptul civil subiectele nu au o calitate speciala; sunt persoane fizice sau persoane juridice. Dar in alte ramuri de drept subiectele au o anumita calitate (de exemplu in dreptul administrativ, cel puTin un subiect este organ administrativ de stat).