Drept civil

DREPT CIVIL este acea ramură de drept a sistemului de drept unitar al României, care reglementează raporturile patrimoniale și personal nepatrimoniale între persoane fizice și/ sau persoane juridice aflate pe poziția de egalitate juridică.

NORMA JURIDICĂ sau NORMA DE DREPT este regula de conduită cu caracter general și impersonal, care poate fi dusă la îndeplinire în caz de nevoie prin apelul la forța coercitivă (de constrângere) a statului.

Este alcătuită din 3 părți :

- Ipoteză

- Dispoziție

- Sancțiune

INSTITUȚIE JURIDICĂ : este un ansamblu de norme juridice care reglementează un domeniu mai larg de relații sociale din aceeași sferă de activitate.

Ex. de instituții de drept civil : actul juridic civil, prescripția extinctivă, drepturi reale.

RAMURA DE DREPT : este un ansamblu de instituții juridice care reglementează un ansamblu de relații sociale dintr-un domeniu de activitate, folosind o metodă proprie de reglementare.

Ex. de drept : constituțional, administrativ, internațional public, civil, muncii, internațional privat.

OBIECTUL DREPTULUI CIVIL : este reprezentat de relațiile patrimoniale și nepatrimoniale care au un conținut economic și pot fi exprimate bănește.

RELAȚIILE PATRIMONIALE : sunt reglementate de norme juridice care alcătuiesc raporturi juridice patrimoniale. În conținutul acestor raporturi intră drepturi și obligații patrimoniale.

Ex. : dreptul de proprietate

RELAȚIILE SOCIALE PERSONAL NEPATRIMONIALE : nu pot fi exprimate/ estimate în bani și determină raporturi juridice nepatrimoniale în conținutul cărora intră drepturi și obligații nepatrimoniale.

Ex. : nume, principii, drepturi nepatrimoniale ce decurg din creația intelectuală/ dreptul de autor

OBSERVAȚIE :

Nu numai dreptul civil reglementează relațiile patrimoniale și personal nepatrimoniale, ci și alte ramuri de drept.

PERSOANA FIZICĂ : este omul, individul privit în MOD INDIVIDUAL ca titular de drepturi și obligații civile.

PERSOANA JURIDICĂ : este un COLECTIV DE OAMENI, având un patrimoniu propriu, o organizare și un scop determinat, fiind titular de drepturi și obligații civile, distinct de calitatea de subiect de drept civil al fiecărui membru al colectivului.

OBSERVAȚIE :

În sfera de reglementare a dreptului civil, intră și raporturile dintre profesioniști precum și raporturile dintre aceștia și alte subiecte de drept . ( Art. 3, alin. 1)

Sunt considerați PROFESIONIȘTI toți cei care exploatează o întreprindere.

Aceste persoane, fizice sau juridice, se află pe POZIȚIA DE EGALITATE JURIDICĂ.

POZIȚIA DE EGALITATE JURIDICĂ a subiectelor raportului juridic civil exprimă metoda de reglementare a dreptului civil.

METODA DE REGLEMENTARE : reprezintă un criteriu de delimitare a două mari domenii de drept : dreptul public și dreptul privat.

Dreptul civil are și funcția de a fi DREPT COMUN pentru alte ramuri de drept.

DREPT COMUN : este atunci când o ramură de drept învecinată nu conține norme juridice proprii de reglementare, sau când normele sunt insuficiente se va apela la norma corespunzătoare din dreptul civil.

Dreptul civil are mai multe principii generale :

1. PRINCIPIUL PROPRIETAȚII : care este consacrat la nivel constituțional ( Art. 44 din Constituție).

2. PRINCIPIUL EGALITĂȚII ÎN FAȚA LEGII CIVILE : nediscriminare distinct de poziția de egalitate juridică a părților ( Art. 4, alin. 2 și Art. 16 din Constituție).

3. PRINCIPIUL ÎMBINĂRII INTERESELOR INDIVIDUALE ȘI CELE GENERALE.

4. PRINCIPIUL GARANTĂRII ȘI OCROTIRII DREPTURILOR SUBIECTIVE CIVIL ( Art. 1, alin 3, Art. 18 și Art.21 din Constituție).

5. PRINCIPIUL BUNEI CREDINȚE ( Art. 14, alin 1 din Constituție)

IZVOARELE DREPTULUI CIVIL :

I. IZVOR FORMAL AL DREPTULUI CIVIL : formă specifică de exprimare a normelor de drept civil

Izvoarele dreptului civil, în sens formal, sunt prevăzute în Art. 1, alin. 1 Cod Civil în sensul că ”sunt izvoare ale dreptului civil : legea, uzanțele și principiile generale ale dreptului civil”

Ordinea de aplicare a acestor izvoare este prevăzută în art.1 alin. 2 Cod Civil în sensul că ” în situațiile neprevăzute de legi, se aplică uzanțele, iar în lipsa acestora se aplică dispozițiile legale privitoare la situații asemănătoare, iar în lipsa acestora se aplică principiile generale ale dreptului”

II. IZVOR MATERIAL : când materialele de existență generează normele ramurii de drept.

Privind mai specific și mai amănunțit, dreptul civil face parte din ramura DREPT PRIVAT AL SISTEMULUI UNITAR DE DREPT ROMÂN.

Dreptul civil reglementează raporturile juridice.

Raporturile juridice pot intervenii doar între subiecți de drept, adică persoane fizice sau juridice.

Chiar dacă raportul juridic privește un bun determinat, acesta se realizează în concret între persoanele cărora le incumbă drepturi sau obligații cu privire la acel bun.

PERSOANA FIZICĂ - are capacitatea/ vocație/ valența generală, adică poate achiziționa în principiu toate acele bunuri și servicii ce nu sunt supuse unei autorizări speciale (arme și muniții), pe când PERSOANA JURIDICĂ are un scop, adică este o persoană specializată.

În virtutea specializării, persoana juridică poate efectua doar acele operațiuni ce corespund scopului său.

Prin POZIȚIA DE EGALITATE JURIDICĂ A PĂRȚILOR , înțelegem din perspectiva dreptului civil faptul că între părțile/ subiecții raportului juridic civil nu există raporturi de subordonare, altfel spus, părțile unui raport juridic civil nu se subordonează una celeilalte.

PRINCIPIILE :

- Principiile Proprietății.

- Principiile Egalității între legi (nediscriminarea, distinct de poziția de egalitate juridică a părților).

- Principiile îmbinării intereselor individuale și cele generale.

- Principiile bunei credințe.

- Principiile garantării și ocrotirii drepturilor subiective civil.

La Art. 1 Cod Civil legiuitorul procedează la stabilirea unei ierarhii de aplicare a izvoarelor dreptului civil.

Izvorul principal îl constituie, cum este și firesc, LEGEA.

În lipsa legii sunt instituite izvoare alternative ce urmează a fi incidente în ordinea trasată de legiuitor : uzanțele, dispozițiile legale privitoare la situații asemănătoare și principiile generale ale dreptului.

Legea este principalul izvor de drept civil ce emană de la unica putere legislativă a țării Parlamentul României.

LATO SENSU - locuțiune prin care se apreciază înțelegerea unei situații, a unei idei, în sensul larg.

STRICTO SENSU- expresie care denumește sensul restrictiv al unei dispoziții legale (inclusiv a celei penale). ( în sens restrâns/ strict).