Drept civil

1. Notiunea dreptului civil

Dreptul civil este o ramura a sistemului de drept, care insumeaza anumite norme de reglementare, reglementand reporturi patrimoniale si nepatrimoniale stabilite intre persoane fizice si persoane jurdice aflate pe pozitii de egalitate juridica.

Continutul dreptului civil este alcatuit din totalitatea normelor dreptului civil, care configureaza legislatia civila.

Obiectul dreptului civil contine raporturi patrimoniale si raporturi nepatrimoniale.

Raporturile patrimonaiale sunt raporturi sociale reglementate juridic care datorita continutului lor si valorii economice pot fi evaluate in bani

Raporturile nepatrimoniale sunt raporturi sociale reglementate juridic lipsite de continut economic, neevaluabile in bani, in care se manifesta individualitatea persoanei, cu insusirile sale caracteristice.

Subiectele raporturilor de drept civil sunt persoane fizice (individul uman, considerat izolat) sau persoane juridice. (subiect de drept creat de catre o alta persoana, care se bucura de o organizare de sine statatoare si de un patrimoniu propriu)

Egalitatea juridica se refera la pozitia de egalitate a partilor privid capacitatea civila, respectiv posibilitatea de a-si asuma obligatii, precum si de a le exercita intr-un raport juridic civil concret. (niciuna dintre parti nu se subordoneaza celeilalte)

2. Principiile dreptului civil

Literatura juridica a distins in dreptul civil trei categorii de principii:

- principii fundamentale ale dreptului roman

- principii fundamentale ale dreptului civil roman

- principii ale unei ori a unor institutii de drept civil

Normele dreptului civil consacra urmatoarele principii fundamentale ale dreptului civil roman:

- principiul proprietatii: dreptul de proprietate este ''dreptul pe care-l are cineva de a se bucura si dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut, insa in limitele determinate de lege.'' (art. 480 Cod civil)

- principiul egalitatii in fata legii civile: ''sexul, rasa, nationalitatea, religia, gradul de cultura

sau originea nu au nici o inraurire asupra capacitatii.'' (principiu fundamental al dreptului comun,

consacrat in art 4 alin. 2 si 16 din Constitutie)

- principiul imbinarii intereselor individuale cu cele generale: ''drepturile civile ale persoanelor fizice sunt recunoscute in scopul de a se satisface interesele personale materiale si culturale in acord cu interesul obstesc, potrivit legii si regulilor de convietuire. Drepturile civile ''pot fi exercitate numai potrivit scopului lor economic si social.'' ''Este persoana juridica acel colectiv de oameni care are o organizare de sine statatoare si un patrimoniu propriu, afectat realizarii unui scop, in acord cu interesul obstesc.'' (Deceretul nr. 31/1954)

- principiul ocrotirii drepturilor subiective civile ori a garantarii lor: ''drepturile civile sunt ocrotite de lege.'' (Decretul 31/1954) ''Toate persoanele sunt egale in fata legii si au, fara discriminare, dreptul la ocrotire egala din partea legii.'' (Pactul international privind drepturile civile si politice ale omului)

Acest principiu mai este prevazut atat in Constitutie, cat si in Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale.

In cazul incalcarii dreptului subiectiv civil, se va putea solicita restabilirea lui pe calea procesului civil.

3. Aplicarea legii civile

Legea civila se aplica avand in vedere trei aspecte: actiunea sa intr-un interval de timp, pe un anumit teritoriu si asupra unor anumite subiecte de drept.

Intrarea in vigoare a legii este momentul initial de actiune asupra raporturilor juridice civile si are loc la data precizata in cuprinsul legii sau data publicarii in Monitorul Oficial.

1. Aplicarea legii civile in timp: poate produce efecte imediate, efecte retroactive sau efecte ultraactive. (aplicandu-se si asupra unor fapte si situatii juridice ivite dupa abrogarea legii)

Prin raportarea la timpul de aplicare, legile se clasifica in legi abrogative, legi interpretative si legi tranzitorii.

Aplicarea legii civile in timp este guvernata de doua principii:

Principiul neretroactivitatii legii civile noi: este regula juridica potrivit careia o lege civila se aplica numai situatiilor care survin dupa intrarea ei in vigoare, nu si situatiilor anterioare, respectiv ''trecutul scapa legii noi.''

Principiul aplicarii imediate a legii civile noi: prevede ca legea civila se aplica tuturor

situatiilor ivite dupa intrarea ei in vigoare, excluzand aplicarea legii civile vechi.