Drept Civil

Titlul I

Teoria generala

Capitolul I

Notiuni introductive

Continut:

1. Dreptul civil în sistemul dreptului românesc;

2. Definitia si obiectul dreptului civil;

3. Delimitarea dreptului civil de alte ramuri de drept

1. Dreptul civil în sistemul dreptului românesc

Dreptul românesc, privit ca totalitate a normelor juridice adoptate de stat în scopul reglementarii relatiilor interumane din societate, are drept componente: dreptul international si dreptul intern. În cadrul dreptului intern distingem între dreptul public si cel privat. În cadrul dreptului privat se afla, ca ramura de drept, si dreptul civil, alaturi de dreptul comercial, dreptul familiei si dreptul muncii.

2. Definitia si obiectul dreptului civil

2.1. Definitia

Dreptul civil este acea ramura a dreptului privat care reglementeaza raporturile patrimoniale si nepatrimoniale stabilite între persoanele fizice si persoanele juridice situate pe pozitie de egalitate juridica

2.2. Obiectul dreptului civil

Consta în categoriile de raporturi sociale aflate în sfera dreptului civil: raporturi patrimoniale si raporturi nepatrimoniale

2.2.1. Raporturile patrimoniale

Sunt acele raporturi sociale care au un continut economic, dreptul civil reglementând raporturile reale si raporturile obligationale.

A. Raporturi reale

Au în continutul lor drepturi reale, care se compun din dreptul de proprietate  înscris ca atare în Constitutia României  si din celelalte drepturi reale principale care sunt dezmembramintele dreptului de proprietate si drepturi reale accesorii.

-4-

B. Raporturile obligationale

Au în continutul lor dreptul de creanta  drept subiectiv în virtutea caruia subiectul activ (creditor) poate cere subiectului pasiv (debitor) sa dea, sa faca, sau sa nu faca ceva  indiferent daca dreptul îsi are originea într-un act sau

într-un fapt juridic.

2.2.2. Raporturile nepatrimoniale

Sunt acele raporturi sociale care nu au un continut economic. Ele cuprind: raporturi care privesc existenta si integritatea subiectelor de drept civil, raporturi de identificare, precum si raporturi izvorâte din creatia intelectuala.

3. Delimitarea dreptului civil de alte ramuri de drept

Doctrina si jurisprudenta au stabilit ca dreptul civil, ca ramura de drept, are pozitia de drept comun. Delimitarea sa de alte ramuri de drept este ceruta de considerente practice si teoretice.

3.1. Criterii de delimitare

Delimitarea dreptului civil fata de celelalte ramuri de drept se face folosind urmatoarele criterii: obiect de reglementare, metoda de reglementare, calitatea subiectelor, caracterul normelor, natura sanctiunilor, principiile de ramura

3.2. Ramurile de drept care se delimiteaza de dreptul civil:

A. Dreptul constitutional;

B. Dreptul administrativ;

C. Dreptul financiar;

D. Dreptul comercial;

E. Dreptul familiei;

F. Dreptul muncii;

G. Dreptul procesual civil;

H. Dreptul international privat.

Spre exemplu, dreptul constitutional, ca ramura a dreptului public care reglementeaza prin norme juridice fundamentale relatiile sociale din domeniul existentei, organizarii si functionarii statului si a puterilor sale, se deosebeste de dreptul civil prin: obiectul de reglementare (alcatuit în majoritate din raporturi nepatrimoniale), pozitia de subordonare a subiectelor sale, caracterul imperativ

-5-

al majoritati normelor sale, calitatea speciala a subiectelor sale (organele de stat, cetatenii români etc.)