Drept Civil 4 - Teoria Generala a Obligatiilor

Imagine preview
(9/10 din 2 voturi)

Acest curs prezinta Drept Civil 4 - Teoria Generala a Obligatiilor.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier pdf de 90 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Drept Civil

Cuprins

TEMA 1 - CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND RAPORTUL DE OBLIGAŢII. IZVOARELE OBLIGAŢIILOR ŞI CLASIFICAREA LOR.2
1. Definiţia obligaţiei.2
2. Analiza raportului juridic de obligaţie (structura).2
3. Izvoarele obligaţiilor şi clasificarea lor.3
TEMA 2 - CONTRACTUL CA IZVOR DE OBLIGAŢII.4
I. Caracterizarea generală a contractului.4
II. Efectele contractului.113
TEMA 3 - ACTELE JURIDICE UNILATERALE CA IZVOR DE OBLIGAŢII CIVILE.23
Enumerare -cazuri practice.23
TEMA 4 - FAPTUL ILICIT CAUZATOR DE PREJUDICII - IZVOR DE OBLIGAŢII - RĂSPUNDEREA CIVILĂ DELICTUALĂ.25
1. Importanţa reglementării obligaţiilor izvorâte din cauzarea de prejudicii.25
2. Delimitarea răspunderii civile delictuale de alte forme de răspundere patrimonială prevăzute de alte instituţii ori alte ramuri de drept.26
3. Elementele răspunderii civile delictuale.28
4. Răspunderea indirectă.28
5. Răspunderea persoanelor juridice.32
6. Efectele obligaţiilor izvorând din cauzarea de prejudicii.34
TEMA 5 - ÎMBOGĂŢIREA FĂRĂ JUST TEMEI CA IZVOR DE OBLIGAŢII.37
1. Condiţiile exercitării acţiunii de “in rem verso”.37
2. Corelaţia dintre acţiunea de “in rem verso” şi alte acţiuni.38
3. Obiectul acţiunii de “in rem verso”.38
TEMA 6 - GESTIUNEA DE AFACERI CA IZVOR DE OBLIGAŢII.40
1. Noţiune şi condiţii.40
2. Efectele gestiunii de afaceri.40
3. Deosebirea între gestiunea de afaceri şi mandat.41
TEMA 7 - EFECTELE OBLIGAŢIILOR.42
Secţiunea I-a - Executarea directă (în natură).42
1. Principiul executării în natură.42
2. Cum se face executarea obligaţiilor.44
Secţiunea II-a - Executarea indirectă a obligaţiei.45
1. Condiţii pentru acordarea daunelor interese.45
2. Punerea în întârziere.46
3. Modificarea responsabilităţii contractuale legale prin convenţia părţilor .47
4. Evaluarea despăgubirilor.47
Secţiunea III-a - Drepturile creditorilor asupra patrimoniului debitorului şi măsurile ce le pot lua pentru conservarea patrimoniului debitorului şi apărarea drepturilor lor.48
1. Dreptul de gaj generai al creditorilor chirografari asupra bunurilor debitorului .48
2. Executarea silită asupra bunurilor debitorului.49
3. Măsurile ce pot lua creditorii pentru conservarea patrimoniului debitorului .50
4. Acţiunea oblică (subrogatorie).50
5. Acţiunea pauliană (revocatorie).52
TEMA 8 - TRANSMITEREA ŞI TRANSFORMAREA OBLIGAŢIILOR .56
1. Cesiunea de creanţă.56
2. Subrogaţia în drepturile creditorului prin plata creanţei.57
3. Novaţia.59
4. Delegaţia.60
TEMA 9 - STINGEREA OBLIGAŢIILOR.62
1. Compensaţia (art. 1143 - 1153 Cod civil).62
2. Confuziunea (art. 1154 -1155 Cod civil). .64
3. Darea în plată (datio in solutum).64
4. Remiterea de datorie (art. 1138 - 1142 Cod civil).65
5. Imposibilitatea fortuită de executare.65
TEMA 10 - OBLIGAŢIILE COMPLEXE.67
Secţiunea I - Obligaţii afectate de modalităţi.67
1. Obligaţii cu termen.67
2. Obligaţii condiţionale.69
Secţiunea II-a - Obligaţii plurale.71
1. Obligaţii alternative.71
2. Obligaţii facultative.71
3. Obligaţiile conjuncte.72
4. Obligaţiile solidare.72
5. Obligaţiile indivizibile.74
TEMA 11 - GARANTAREA OBLIGAŢIILOR.76
1. Clasificarea garanţiilor.76
2. Clauza penală.76
3. Arvuna.77
4. Garanţiile propriu-zise.77
BIBLIOGRAFIE.88

Extras din document

TEMA I -- CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND RAPORTUL DE

OBLIGAŢII.. IZVOARELE OBLIGAŢIILOR ŞI CLASIFICAREA LOR

1.. OBIECTIVE -- îînsuşiirea şii îînţţellegerea noţţiiuniiii priiviind oblliigaţţiiiille

2. CONŢINUTUL TEMEI - Definiţia obligaţiei, analiza raportului juridic de

obligaţie (structura) şi izvoarele obligaţiilor şi clasificarea lor

1. Definiţia obligaţiei

Obligaţia este un raport juridic civil în virtutea căreia o persoană (sau mai

multe persoane) numită creditor are dreptul să ceară unei alte persoane (sau mai

multor persoane) numită debitor îndeplinirea unei anumite acţiuni sau abţinerea

de la o anumită acţiune.

Din definiţie rezultă că raportul juridic de obligaţie se stabileşte între persoane

determinate - creditor şi debitor; în virtutea sa creditorul are dreptul să ceară

debitorului îndeplinirea unei anumite acţiuni sau abţinerea de la o anumită acţiune.

Deci, din raportul juridic de obligaţie rezultă că unul din elementele raportului îl

constituie sarcina (datoria) debitorului, celălalt element îl constituie dreptul

(creanţa) creditorului.

2. Analiza raportului juridic de obligaţie (structura)

a) Subiectele raportului juridic sunt: creditorul şi debitorul, care pot fi persoane

fizice sau juridice.

Creditorul este persoana care în raportul de obligaţie are dreptul de a cere

executarea prestaţiei; persoana căreia îi incumbă obligaţia se numeşte debitor. În

majoritatea raporturilor juridice de obligaţii fiecărui subiect îi revine şi drepturi şi

obligaţii, de exemplu: drepturile şi obligaţiile vânzătorului şi cumpărătorului, ale

furnizorului şi beneficiarului, ale antreprenorului şi beneficiarului, etc.

b) Obiectul raportului juridic de obligaţie

Obiectul raportului juridic de obligaţie este acţiunea ori abţinerea la care este

îndrituit subiectul activ şi de care este ţinut subiectul pasiv, indiferent de

împrejurarea că raportul juridic cuprinde în conţinutul său drepturi reale ori

drepturi de creanţă.

După obiectul lor, obligaţiile pot fi împărţite în trei categorii: de a da, de a face

şi de a nu face.

Se înţelege prin obligaţiuni de a da, acelea prin care debitorul se obligă să

transfere sau să constituie în favoarea creditorului un drept de proprietate sau un

alt drept real.

Obligaţiunea de a face are drept obiect orice fapt pozitiv al debitorului, cu

excepţia transferării unui drept real. Cu alte cuvinte, a face, înseamnă a săvârşi

anumite acte, acţiuni, lucrări sau de a presta anumite servicii.

Obligaţiunea de a nu face are drept obiect să împiedice pe debitor să facă ceva,

pe care debitorul l-ar putea face dacă nu s-ar fi obligat să se abţină de a-l face.

c) Conţinutul raportului juridic de obligaţie

Conţinutul raportului juridic de obligaţie este format din drepturile subiectului

activ şi din obligaţiile subiectului pasiv. Drepturile şi obligaţiile ce se nasc între

părţile raportului juridic de obligaţie sunt interdependente. Drepturilor creditorului

le corespund obligaţiile debitorului şi invers, obligaţiilor debitorului le corespund

drepturile creditorului.

d) Sancţiunea obligaţiei

Principalul mijloc de constrângere în caz de neexecutare este acţiunea în justiţie,

urmată de executarea silită asupra bunurilor debitorului. Executarea silită constă în

constrângerea debitorului de a-şi îndeplini obligaţiile faţă de creditor, în cazul în

care n-o face de bună voie.

3. Izvoarele obligaţiilor şi clasificarea lor

Definiţie. Se numesc izvoare ale obligaţiei faptele juridice simple sau

complexe de care dreptul obiectiv leagă naşterea raporturilor de obligaţii.

Conform Codului civil român, principalele izvoare de obligaţii sunt: contractul,

cvazicontractul, delictul, cvazidelictul şi legea.

În ce priveşte deosebirea ce se face între delictul civil şi cvazidelictul civil,

precizăm că noţiunea de cvazidelict este inutilă. Într-adevăr în ambele cazuri

izvorul obligaţiei îl constituie faptul ilicit culpabil prin care se cauzează un

prejudiciu unei persoane, numai că în cazul delictului culpa îmbracă forma

intenţiei, iar în cazul cvazidelictului forma neglijenţei sau imprudenţei. În plus de

aceasta, indiferent dacă fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu s-a săvârşit cu

intenţie sau numai din neglijenţă ori imprudenţă, în ambele cazuri autorul va fi

obligat să repare integral paguba cauzată victimei prin fapta sa ilicită. Rezultă deci,

că această clasificare care are la bază anumite criterii secundare nu-şi găseşte

justificarea atunci când socoteşte cvazidelictul ca un izvor distinct de obligaţii faţă

de delict.

Totodată, clasificarea izvoarelor obligaţiilor este însă şi incompletă întrucât

printre actele juridice - în afară de contract - nu face nici o referire la actul juridic

unilateral.

Manifestările de voinţă unilaterale (testamentul) şi acordurile de voinţă

(contractele) sunt acte juridice; cvazicontractul, delictul şi cvazidelictul sunt fapte

juridice. În consecinţă, sursele de obligaţii pot fi rezumate la două grupe: actele

juridice şi faptele juridice corespund unei viziuni ştiinţifice şi raţionale. Adăugarea

cvazicontractului, a cvazidelictului şi a legii, ca izvoare distincte de obligaţii este

criticată cu just cuvânt ca inexactă sub raport ştiinţific şi inutilă sub aspect practic.

Diviziunea izvoarelor de obligaţii în două grupe, acte juridice şi fapte juridice

este propusă de Istrate Micescu, însuşită şi repetată de profesorii Constantin

Stătescu şi Corneliu Bârsan în Tratatul de obligaţii la care m-am referit anterior.

3.. TESTE DE AUTOEVALUARE

II.. Deffiiniiţţii oblliigaţţiia..

IIII.. Ce îînţţellegeţţii prriin rraporrttull jjurriidiic de oblliigaţţiie..

Fisiere in arhiva (1):

  • Drept Civil 4 - Teoria Generala a Obligatiilor.pdf

Alte informatii

UNIVERSITATEA ROMANO – AMERICANÃ DEPARTAMENTUL PENTRU ÎNVÃÞÃMANT CU FREGVENÞÃ REDUSÃ FACULTATEA: DREPT Suport de Curs pentru Învãþãmant cu Frecvenþã Redusã