Drept Civil

1.PATRIMONIUL

A. NOŢIUNEA JURIDICĂ DE PATRIMONIU

Pentru a defini noţiunea de patrimoniu este util să amintim că din punct de vedere structural raportul juridic civil este alcătuit din trei elemente: subiecte, conţinut şi obiect. Subiecte ale raportului juridic pot fi persoanele fizice şi juridice. Prin conţinutul raportului juridic civil înţelegem drepturile subiective şi obligaţiile corelative ce se nasc în favoarea şi respectiv în sarcina subiectelor sau părţilor sale. În ceea ce priveşte obiectul raportului juridic acesta consta în acţiunea ori inacţiunea la care este îndreptăţit subiectul activ şi la care este obligat subiectul pasiv.

Drepturile şi obligaţiile subiectelor raportului de drept civil cunosc diverse clasificări, dintre care una dintre cele mai importante este în drepturi şi obligaţii patrimoniale şi drepturi şi obligaţii nepatrimoniale. Drepturile şi obligaţiile patrimoniale sunt acelea care au conţinut economic, adică pot fi evaluabile în bani. Dimpotrivă, drepturile şi obligaţiile nepatrimoniale nu au valoare economica şi nu pot fi evaluate în bani.

B. DEFINIŢIA PATRIMONIULUI

Codul civil nu cuprinde o definiţie a noţiunii juridice de patrimoniu. Totusi, această noţiune e folosită ca atare, în mai multe texte din Codul civil:

-Art.781: Ei (creditorii) pot cere, în orice caz şi în contra oricărui creditor, separaţia patrimoniului defunctului de acela al eredelui.

-Art. 784: Creditorii eredelui nu pot cere separaţia patrimoniilor în contra creditorilor succesiunii

-Art. 1743: Creditorii şi legatarii, care cer separaţia patrimoniului defunctului, conservă privilegiul lor asupra imobilelor succesiunii în faţa creditorilor erezilor sau reprezentanţilor defunctului prin inscripţia acestui privilegiu, în termen de şase luni de la data deschiderii succesiunii.

Înaintea expirării acestui termen, nici o ipotecă stabilită de către erezii sau reprezentanţii defunctului asupra acelor bunuri spre prejudiciul creditorilor sau legatarilor succesiunii nu poate avea efect.

O definiţie rudimentară a patrimoniului ne este oferită de art. 1718 C civ. care cuprinde o adevarată definitie a patrimoniului fără să folosească însă termenul patrimoniu, şi anume ca: „Oricine este obligat personal (,) este ţinut de a îndeplini îndatoririle sale cu toate bunurile sale mobile şi imobile, prezente şi viitoare.”

Astfel putem defini patrimoniul ca fiind totalitatea drepturilor şi obligaţiilor patrimoniale aparţinând unei persoane fizice sau juridice determinate, drepturi şi obligaţii privite ca o suma de valori active şi pasive, strâns legate între ele.

Aşadar patrimoniul este alcătuit dintr-o latură activă şi o alta pasivă.

-Activul patrimonial este format din valoarea tuturor drepturilor patrimoniale aparţinând unei persoane.

-Pasivul patrimonial constă în valoarea tuturor obligaţiilor patrimoniale.

Prin stabilirea raportului dintre activul şi pasivul patrimonial (drepturile se însumează la activ iar obligaţiile la pasiv), putem deduce la un moment dat dacă o anumită persoană este solvabilă sau insolvabilă.

C.ELEMENTELE PATRIMONIULUI, conceput ca universalitate juridică sunt drepturile şi obligaţiile precum şi bunurile la care se referă aceste drepturi, deci drepturi şi obligaţii patrimoniale (acelea ce sunt evaluabile în bani), din patrimoniu nefăcând parte drepturile şi obligaţiile personal nepatrimoniale (cele ce sunt lipsite de valoare economică şi nu pot fi evaluate în bani).

D.CARACTERELE JURIDICE ALE PATRIMONIULUI:

-Patrimoniul este o universalitate juridică, în sensul că reprezintă o masă de drepturi şi obligaţii patrimoniale ce aparţin unei persoane, dar fiecare drept şi fiecare obligaţie, privite în parte, sunt distincte de universalitate; deci patrimoniul reprezintă o entitate distincta de elementele ce o compun.

-Patrimoniul este unic, în sensul că o persoana fizica ori juridică poate avea un singur patrimoniu.

-Patrimoniul este inalienabil, în sensul că patrimoniul există atâta timp cât există persoana fizică ori juridică careia îi apartine. Persoanele fizice nu pot transmite altor persoane, prin acte între vii, întregul patrimoniu. Dar acesta poate fi transmis în întregime numai pentru cauza de moarte, prin succesiune. În cazul persoanelor juridice, transmisiunea întregului patrimoniu are loc numai în cazul încetării acestora ca urmare a reorganizării, prin comasare ori prin divizare totală.

- Patrimoniul este divizibil, în sensul că patrimoniul este divizibil în două sau mai multe mase de drepturi şi obligaţii, fiecare având o anume destinaţie, prin urmare un regim juridic determinat.

E.FUNCŢIILE PATRIMONIULUI

-Enumerare. Patrimoniul îndeplineste trei funcţii: constituie gajul general al creditorilor; permite şi explică subrogaţia reală cu titlu universal; permite şi explică transmisiunea universală şi cu titlu universal a drepturilor şi obligaţiilor.

a)Gajul general al creditorilor chirografari.

În aparenţă, creditorii chirografari (aceia ce nu au o creanţă garantata real) s-ar afla într-o situaţie mai buna decat cei cu garanţii reale, pentru că, obiectul dreptului lor de gaj general îl constituie întregul patrimoniu, iar nu doar un bun determinat.

În realitate, gajul general nu este o garantie reală. Ideea de gaj general exprimă doar posibilitatea pe care o au creditorii chirografari de a urmări bunurile aflate în patrimoniul debitorului, în momentul scadenţei. Dacă bunurile au ieşit până în acel moment din patrimoniu, debitorul devine insolvabil, creditorul chirografar nu va putea urmări bunurile ieşite din patrimoniu. El îşi va putea satisface parţial creanţa sau deloc. Creditorii cu garanţii reale pot urmări bunurile şi în mâinile terţilor.

Gajul general al creditorilor chirografari nu împiedică fluxurile patrimoniale pe baza actelor şi faptelor juridice ale debitorilor. Numai dacă actele juridice sunt frauduloase, adică facute cu intenţia de a-l păgubi pe creditorul chirografar, acesta poate folosi acţiunea revocatorie sau pauliană, pentru revocarea actului fraudulos.

În art. 1718 C.civ. care prevede că : „Oricine este obligat personal este ţinut de a îndeplini îndatoririle sale cu toate bunurile sale mobile şi imobile, prezente şi viitoare.” sintagma folosită – bunuri prezente şi viitoare – arată că pot fi urmărite de creditori nu numai bunurile existente în momentul naşterii creanţei, ci şi bunurile viitoare existente la momentul scadenţei.

Gajul general al creditorilor chirografari operează în mod specializat în ipoteza în care patrimoniul e divizat – gajul general operează asupra fiecărei mase patrimoniale. În cazul soţilor, creditorii comuni pot urmări mai întâi bunurile comune, şi dacă acestea sunt neîndestulătoare, ei pot urmări şi bunurile proprii. Invers, creditorii personali pot urmări bunurile proprii, iar dacă acestea sunt neîndestulătoare, pot urmări bunurile comune, numai în măsura satisfacerii creanţei.

b)Subrogaţia reală cu titlu universal

Cuvântul subrogaţie înseamnă înlocuire. În dreptul civil subrogaţia este de două feluri: reală şi personală. Patrimoniul este compus din drepturi şi obligaţii cu conţinut economic. Tocmai acest conţinut economic explică fungibilitatea elementelor patrimoniului, lato sensu. Aceste elemente pecuniare pot fi înlocuite unele cu altele sub aspectul valorii economice. Această înlocuire a bunurilor ori valorilor unele cu altele se numeste subrogaţie reală.

Nu trebuie să confundăm subrogaţia reală cu subrogaţia personală ,aceasta din urmă presupune înlocuirea unei persoane cu o altă persoană în cadrul unui raport juridic obligaţional.

Subrogaţia reală este de trei feluri:

1)subrogaţie reală universală

2)subrogaţie reală cu titlu universal

3)subrogaţie reală cu titlu particular.

Doar subrogaţia reală universală şi subrogaţie reală cu titlu universal constituie o funcţie a patrimoniului. Pentru simplificare, subrogaţia reală universală şi subrogaţia reală cu titlu universal pot fi grupate într-o noţiune de sinteza – subrogaţia reală generala.

Subrogaţia reală universală operează în cadrul patrimoniului ca atare, ca universalitate.

Subrogaţia reală cu titlu universal operează în cadrul unei mase de bunuri în ipoteza în care patrimoniul este divizat.

Ca funcţie a patrimoniului, ne interesează numai subrogaţia reală generală. Această funcţie a patrimoniului asigură permanenţa şi continuitatea acestuia. Fără înlocuirea permanentă a bunurilor unele cu altele, patrimoniul s-ar goli şi si-ar pierde substanţa. Subrogaţia reală generală asigură chiar existenţa patrimoniului şi, după cum am văzut, dă conţinut gajului general al creditorilor chirografari.

Subrogaţia reală generală operează fie numai în cadrul patrimoniului, ca universalitate juridică, fie în cadrul fiecarei mase de patrimonii, atunci când patrimoniul este divizat (ex: în cazul sotilor, un bun comun e înlocuit cu un alt bun comun, iar un bun propriu, cu un alt bun propriu). În primul caz subrogaţia reală este universală, în cel de al doilea caz subrogaţia reală este cu titlu universal.

c.Transmisiunea universală şi cu titlu universal.

În ipoteza decesului persoanei fizice ori a reorganizării persoanei juridice se pune problema transmiterii drepturilor şi obligatiilor cu conţinut economic, existente în acel moment în patrimoniu. Deşi în doctrină se vorbeşte de transmiterea patrimoniului, în realitate, patrimoniul încetează să mai existe în momentul în care încetează să mai existe persoana. Ceea ce se transmite e universalitatea drepturilor şi obligaţiilor sau o fracţiune din acestea, dar nu ca patrimoniu, ci ca masă de bunuri.