Drept Civil

Obiective

Cursul are ca obiectiv însusirea de catre studenti a problematicii

legate de doua laturi fundamentale ale Dreptului civil, si anume Contractele

speciale si Dreptul de mostenire; cunoasterea si aprofundarea, în acest sens,

a notiunii si caracterelor juridice ale contractelor speciale, a conditiilor si

efectelor acestora, a regulilor care guverneaza încheierea, încetarea, stingerea

lor, precum si a problemelor generale si specifice ale mostenirii legale,

testamentare, ale dreptului de optiune succesorala, împartirii mostenirii s.a.

SEMESTRUL I

CONTRACTE SPECIALE

I. CONTRACTUL DE VÂNZARE-CUMPARARE

1. Caracterele juridice ale contractului de vânzare-cumparare

Dupa cum rezulta din însasi definitia contractului, vânzarea este un

contract sinalagmatic (bilateral), cu titlu oneros, comutativ, consensual si

translativ de proprietate.

Vânzarea este un contract sinalagmatic (bilateral), deoarece prin

încheierea sa da nastere la obligatii reciproce între partile contractante.

Vânzatorul are obligatia sa predea lucrul vândut si sa-l garanteze pe

cumparator, iar cumparatorul are obligatia sa plateasca pretul.

Vânzarea este un contract cu titlu oneros. Ambele parti urmaresc

anumite interese patrimoniale, adica primirea unui echivalent în schimbul

prestatiei la care se obliga. Vânzatorul urmareste sa primeasca pretul, iar

cumparatorul urmareste sa primeasca bunul cumparat în schimbul pretului

stabilit.

Vânzarea este un contract comutativ, deoarece existenta si întinderea

obligatiilor reciproce sunt cunoscute de parti de la încheierea contractului si

nu depind, ca în contractele aleatorii, de un eveniment viitor si incert, care ar

face sa existe sanse de câstig sau pierdere pentru ambele parti contractante.

În principiu, vânzarea este un contract consensual, putând fi încheiat

prin simplul acord de vointa al partilor, fara îndeplinirea vreunei formalitati

si fara remiterea lucrului vândut si a pretului în momentul încheierii

contractului („vinderea este perfecta... îndata ce partile s-au învoit ...” –

art. 1295 C. civ.).

Prin exceptie de la principiul consensualismului, în cazurile special

prevazute de lege vânzarea devine un contract solemn. De exemplu,

terenurile – indiferent ca sunt situate în intravilanul ori extravilanul

localitatilor – pot fi înstrainate (dobândite) prin acte juridice între vii, sub

sanctiunea nulitatii absolute, numai daca actul a fost încheiat în forma

autentica.

Vânzarea-cumpararea este un contract translativ de proprietate din

momentul încheierii lui. Aceasta înseamna ca, prin efectul realizarii

acordului de vointa (solo consensu) si independent de predarea lucrului

vândut si de plata pretului, opereaza si transferul dreptului de proprietate de

la vânzator la cumparator.

Principiul transmiterii imediate (automate) a dreptului de proprietate

(si a riscurilor) din momentul încheierii contractului opereaza numai daca

sunt îndeplinite anumite conditii: a) vânzatorul trebuie sa fie proprietarul

lucrului vândut; b) trebuie sa fie vorba de lucruri determinate individual

(res certa); c) lucrul vândut trebuie sa existe; d) trebuie ca partile sa nu fi

amânat transferul proprietatii printr-o clauza speciala pentru un moment

ulterio r încheierii contractului.

2. Conditiile de validitate ale contractului de vânzare-cumparare

Pentru a fi valabil încheiat, contractul de vânzare-cumparare trebuie

sa întruneasca diferite elemente, care, conform regulilor generale în materie

de contracte, sunt: consimtamântul, capacitatea, obiectul (lucrul vândut si

pretul) , o cauza licita si, în contractele solemne, forma.

A. Consimtamântul. Întrucât consimtamântul, principiul autonomiei

de vointa si libertatea contractuala, precum si momentul

încheierii contractului sunt cunoscute de la teoria generala a obligatiilor,

iar în materia vânzarii se aplica regulile dreptului comun, ne

vom referi în cele ce urmeaza numai la anumite probleme specifice

vânza rii, si anume:

a) Promisiunea unilaterala de vânzare (sau de cumparare). Este,

de fapt, un antecontract, care da nastere la un drept de creanta, una din parti

fiind obligata fata de cealalta parte sa vânda în viitor un anumit bun,

beneficiarul promisiunii putând opta în sensul de a-l cumpara ori nu.