Drept Civil

NOŢIUNEA DREPTULUI CIVIL. PRINCIPIILE DREPTULUI CIVIL.

Una din definiţiile cele mai sintetice a fost dată de profesorul G. Beleiu după care dreptul civil român este “acea ramură care reglementează raporturile patrimoniale şi nepatrimoniale stabilite între persoanele fizice şi persoane juridice aflate pe poziţii de egalitate juridică”.

Pentru precizarea noţiunii dreptului civil ca ramură distinctă a sistemului de drept, pornind de la definiţie, se impune a analiza explicativ elementele sale şi anume: conţinutul dreptului civil, obiectul dreptului civil, subiectele dreptului civil şi poziţia juridică a subiectelor participante la raportul juridic civil.

Normele dreptului civil sunt structurate în cadrul obiectului dreptului civil, pe grupe de norme de drept civil în funcţie de reglementarea unor instituţii ale acestuia: raport juridic civil, actul juridic civil, subiectele dreptului civil, prescripţia extinctivă, dreptul de proprietate şi alte drepturi reale principale, obligaţiile civile în general, contractele speciale, succesiunile.

Obiectul dreptului civil, aşa cum s-a observat din definiţiile dreptului civil, conţine raporturi patrimoniale şi raporturi nepatrimoniale (persoane nepatrimoniale), nu însă în totalitatea lor, cu numai acelea care se corelează cu celelalte elemente ale definirii noţiunii de drept civil, delimitându-se astfel de celelalte ramuri de drept.

Raporturile patrimoniale sunt acele raporturi sociale reglementate juridic, care datorită conţinutului lor şi a valorii economice pot fi evaluate în bani.

Raporturile nepatrimoniale (extrapatrimoniale), denumite şi personale nepatrimoniale sunt acele raporturi sociale reglementate juridic, lipsite de conţinut economic, neevaluabile în bani, în care se manifestă individualitatea persoanei cu însuşirile sale caracteristice.

1. PRINCIPIILE DREPTULUI CIVIL ROMÂN

Orice sistem de drept are anumite reguli de bază, comune tuturor ramurilor de drept, precum şi reguli specifice unor ramuri de drept sau chiar unor instituţii juridice din cadrul unei ramuri de drept.

Este ceea ce literatura juridică a distins în dreptul civil, trei categorii de principii.

a. principiile fundamentale ale dreptului român;

b. principiile fundamentale ale dreptului civil român;

c. principii ale unei ori a unor instituţii de drept civil.

Nu vom analiza decât principiile fundamentale ale dreptului civil român, întrucât principiile fundamentale ale dreptului fac obiectul de studiu la disciplina – Teoria generală a dreptului (aceste principii sunt: principiul democraţiei, principiul egalităţii în faţa legii, principiul legalităţii şi principiul separaţiei puterilor în stat), iar principiile instituţiilor dreptului civil se studiază cu ocazia analizei acestor instituţii de drept civil (cu titlu de exemplu menţionăm: principiul consensualismului privitor la forma actului juridic, principiul ocrotirii bunei-credinţe, principiul forţei obligatorii – pacta sunt servanda, principiul irevocabilităţii şi relativităţii privind efectele actului juridic civil, etc.).

Normele dreptului civil consacră următoarele principii fundamentale ale dreptului civil român:

- principiul proprietăţii;

- principiul egalităţii în faţa legii civile;

- principiul îmbinării intereselor individuale cu cele generale;

- principiul ocrotirii drepturilor subiective civile ori a garantării lor.

Dreptul de proprietate, aşa cum prevede art. 480 Cod civil: “este dreptul pe care-l are cineva de a se bucura şi dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege”.

Articolul 481 Cod civil arată în continuare că: “Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru caută de utilitate publică şi primind o dreaptă prealabilă despăgubire”.

Normele dreptului civil reglementează conţinutul dreptului de proprietate, respectiv cele trei atribute ale sale: posesia (uzus sau zus utendi), folosinţa ( fructus sau jus fruendi) şi dispoziţia (abusus sau jus abutendi) precum şi apărarea dreptului de proprietate prin acţiunea în revendicare (şi apărarea posesiei prin acţiunile posesorii).

În ţara noastră dreptul de proprietate are două forme: proprietatea publică şi proprietatea privată. proprietatea publică aparţine statului sau unităţilor administrativ – teritoriale, iar proprietatea privată are ca titulari statul sau unităţile administrativ-teritoriale, alte persoane juridice şi persoane fizice (drept de proprietate privată a statului şi a unităţilor administrativ-teritoriale şi drept de proprietate particular al persoanelor juridice de tip particular şi a persoanelor fizice).