Drept Civil

CAPITOLUL I

Secţiunea I

Caracterizarea generală a dreptului civil

În literatura de specialitate există mai multe definiţii ale dreptului civil, ca ramură a sistemului dreptului român.

1.1 Noţiunea dreptului civil

Definiţie: Dreptul civil reprezintă ansamblul normelor juridice care reglementează raporturile patrimoniale şi nepatrimoniale stabilite între persoane fizice şi persoane juridice, aflate pe poziţii de egalitate juridică.

Această definiţie face referire la trei elemente de bază:

1) conţinutul dreptului civil;

2) obiectul dreptului civil;

3) subiectele (părţile) raportului de drept civil.

1) Conţinutul dreptului civil se referă la ansamblul normelor juridice, grupate pe categorii, fiind ordonate în instituţii ale dreptului civil, şi anume:

a) raportul juridic;

b) actul juridic civil;

c) prescripţia extinctivă;

d) subiectele dreptului civil (persoane fizice şi persoane juridice);

e) drepturile reale (patrimoniul şi drepturile patrimoniale);

f) obligaţiile civile (teoria generală a obligaţiilor);

g) contractele civile speciale;

h) moştenirea (succesiunile);

i) dreptul de proprietate intelectuală (dreptul de autor şi dreptul de proprietate industrială):

2) Obiectul dreptului civil cuprinde raporturile juridice patrimoniale şi nepatrimoniale care se stabilesc între persoane fizice şi persoane juridice. Deci, sunt două categorii de raporturi juridice civile:

a) raporturi juridice civile patrimoniale (evaluabile în bani);

b) raporturi juridice civile nepatrimoniale (neevaluabile în bani).

În primul caz, putem lua ca exemplu raportul născut din contractul de vânzare-cumpărare. Raportul juridic nepatrimonial sau raportul juridic personal nepatrimonial este raportul juridic ce are în conţinutul său dreptul la nume sau denumire.

3) Subiectele (părţile) raportului de drept civil sunt persoanele fizice şi persoanele juridice.

Ele se află în poziţie de egalitate juridică, indiferent de natura raporturilor (patrimoniale sau extrapatrimoniale), în sensul că nici una dintre părţi nu se subordonează celeilalte. Această egalitate este numai de ordin juridic şi nu neapărat şi economic.

1.2 Rolul dreptului civil

Dreptul civil, ca ramură a sistemului de drept românesc, contribuie prin normele sale, la ocrotirea valorilor patrimoniale şi personale nepatrimoniale ale persoanelor fizice şi juridice. De asemenea, dreptul civil reprezintă o garanţie a formării unei conştiinţe juridice corecte, precum şi a respectării şi întăririi moralei.

În sistemul dreptului românesc, dreptul civil reprezintă dreptul comun faţă de alte ramuri de drept. Aceasta înseamnă că, ori de câte ori o altă ramură de drept învecinată, nu conţine norme juridice proprii care să reglementeze un anumit aspect al unui raport juridic sau când normele sale ar fi insuficiente, se recurge la norma corespunzătoare din dreptul civil. De altfel, unele ramuri de drept prevăd în mod expres împrumutarea unor norme juridice de la dreptul civil (dreptul muncii, dreptul comercial, dreptul familiei, etc).

1.3. Principiile dreptului civil

Există trei categorii de pricipii şi anume:

a) principiile fundamentale ale dreptului român;

b) principiile generale ale dreptului civil român;

c) principii ale uneia sau mai multor instituţii de drept civil.

a) Principii fundamentale ale dreptului român sunt idei de bază ce se regăsesc în întreaga legislaţie a României, fiind consacrate de legea fundamentală (Constituţia), precum şi de alte legi mai importante. Ele sunt aplicabile tuturor ramurilor de drept, deci şi dreptului civil.

Principiile fundamentale sintetizează şi promovează valorile esenţiale ale societăţii, conţinând judecăţi asupra fenomenelor juridice.

Dintre aceste principii amintim:

1) Principiul pluralismului politic. Pluralismul politic este o componentă fundamentală a democraţiei, reprezentând o condiţie şi o garanţie a democraţiei constituţionale.