Drept Civil

Dreptul civil este acea ramurã de drept a României care reglementeazã raporturile patrimoniale şi personal nepatrimoniale la care participã persoane fizice şi juridice aflate pe poziţie de egalitate juridicã.

Orice definiţie are un gen proxim şi o diferenţã specificã. În cazul nostru, genul proxim este reprezentat de sistemul de drept al României. Consecinţe: dreptul preia o parte din principiile fundamentale ale sistemului de drept. Exemple - principiul egalitãţii în drepturi; principiul garantãrii proprietãţii.

Diferenţa specificã este reprezentatã de particularitãţile dreptului civil faţã de celelalte ramuri de drept.

Aceste particularitãţi se exprimã în mai multe criterii de delimitare.

Norma juridicã - este o regulã de conduitã cu caracter general şi impersonal a cãrei aplicare este asiguratã în caz de nevoie prin forţa coercitiva a statului.

Instituţia juridicã - un grup de NJ care reglementeazã un domeniu mai restrâns de activitate.

Ramurã de drept - un ansamblu de NJ care reglementeazã un domeniu mai larg de relaţii sociale şi trãsãturi comune. Ex: dreptul muncii, dr. internaţional, dr. administrativ, dr. constituţional.

CRITERII:

1. Obiectul de reglementare

Raporturile patrimoniale - acele raporturi care au un conţinut economic şi care pot fi exprimate în bani. Ex: rap. De proprietate, rap. Obligaţionale sau de creanţã.

Raporturile personal nepatrimoniale - exprima individualitatea persoanei, nu au conţinut economic şi nu pot fi exprimate în bani. Ex: dreptul la nume, la domiciliu, la reputaţie, la stare civilã.

Acest criteriu de delimitare nu este suficient, pentru cã existã şi alte ramuri de drept care nu au ca obiect de reglementare raporturi patrimoniale şi personal nepatrimoniale. Ex: dreptul familiei, dr. comercial.

2. Calitatea subiectelor dreptului civil

Persoanã fizicã - este reprezentatã de om, privit în mod individual ca subiect de drept, ca titular de drepturi şi obligaţii. În dreptul civil, persoana fizicã nu trebuie sã aibã calitãţi speciale cum ar fi în ramuri de drept. Ex: dreptul familiei - calitate de soţ, copil, pãrinte; dr. constituţional - calitate de cetãţean;

Persoana juridicã - un colectiv de oameni care având anumite elemente constitutive prevãzute de lege constituie un subiect de drept de sine stãtãtor distinct de calitatea de subiect de drept al fiecãrui individ, membru al colectivului. Ex: Asociaţiile şi Fundaţiile; dr comercial - societate comercialã - alc din 1 sau mai mulţi funcţionari; scop anume; au un patrimoniu; persoana juridicã = ficţiune juridicã.

3. Metoda de reglementare - mijlocul de care se foloseşte statul pentru a influenţa modul de desfãşurare a unei anumite categorii de raporturi juridice. Se exprima prin poziţia specificã pe care o au pãrţile într-un raport juridic. Existã douã situaţii:

A) Pãrţile se afla pe poziţie de egalitate juridicã una faţã de cealaltã. Ramurile de drept în care pãrţile se afla pe poziţie de egalitate juridicã este domeniul dreptului privat. Ex: dreptul civil, dr. comercial, dr. familiei, dr. comerţului.

B) Pãrţile raportului juridic se afla pe poziţie de egalitate juridicã şi ramurile de drept sunt ale domeniului public. Ex: dr. administrativ, dr. constituţional, dr. penal.

4. Caracterul normelor juridice care formeazã dreptul civil ca ramurã de drept. Din punct de vedere al caracterelor, NJ se clasifica în:

- norme dispozitive: norme permisive şi norme supletive

- norme imperative: norme onerative şi norme prohibitive

Norme dispozitive permisive - acele norme care nu impun, ci numai permit ca subiectul de drept sã aibã o anumitã conduitã. Ex: normele care reglementeazã acceptarea succesiunii.

Norme dispozitive supletive - acele norme care stabilesc o numitã conduita care este obligatorie pentru pãrţi numai în cazul în care acestea nu au stabilit prin voinţa lor o altã conduitã. Ex: art. 1319 din Codul Civil într-un contract de vânzare-cumpãrare, bunul se predã la locul în care se afla el în momentul încheierii contractului dacã pãrţile nu prevãd altfel.

Norme imperative onerative (sarcina, greutate) - acele norme care prevãd obligaţia pãrţilor de a avea într-o anumitã ipoteza o conduitã datã. Ex: contractul de donaţie se încheie în formã autenticã; soţii trebuie sã poarte pe timpul cãsãtoriei numele declarat la încheierea ei.

Norme imperative prohibitive - acele norme care interzic sãvârşirea unei anumite acţiuni. Ex: art. 4 din Codul Familiei - bãrbatul care nu-a împlinit vârsta de 18 ani, nu se poate cãsãtori. Pactele asupra unei succesiuni nedeschise sunt interzise. Copii nu se pot înţelege în ceea ce priveşte bunurile de la pãrinţi atât timp cât aceştia sunt în viaţã.

În dreptul civil, majoritatea normelor sunt norme dispozitive supletive spre deosebire de alte ramuri de drept unde sunt imperative. Ex: dreptul penal.

5. Natura sancţiunilor aplicabile în cazul încãlcãrii normelor juridice civile

În dreptul civil, titularul dreptului încãlcat are posibilitatea de a se adresa instanţei judecãtoreşti pentru restabilirea situaţiei anterioare, pentru repararea prejudiciului sau pentru luarea oricãrei mãsuri adecvate. În alte ramuri de drept existã sancţiuni specifice: în dr. penal - pedeapsa cu închisoarea, detenţia pe viaţã, amendã penalã; dr. administrativ - amendã contravenţionala; dr. familiei - decãderea din drepturile pãrinteşti.

6. Principiile specifice dreptului civil - dreptul civil nu are principii specifice la nivel de ramurã, existã principii specifice la nivel de instituţii. Ex - principiul ocrotirii bunei credinţe; principiul forţei obligatorii AJ civil.

Niciunul din aceste criterii de delimitare luat în mod izolat nu este suficient pentru a delimita dreptul civil de alte ramuri de drept. Aceste criterii trebuiesc luate împreunã prin interconexiunea lor.

Izvoarele dreptului civil

Izvor în sens formal reprezintã formã de exprimare a normelor juridice. În dreptul civil, unele izvoare sunt actele normative (AN). Aceste actele normative sunt constituite într-un sistem în care existã o ierarhie care este determinatã la rândul ei de ierarhia organelor statului de la care emanã aceste acte normative.

Ca urmare a acestei ierarhii, AN inferioare trebuie sã fie conforme cu cele superioare. Ierarhia actelor normative existã în raporturile dintre ele şi nu faţã de destinatarii lor.

1. Constituţia României - este un izvor al dr. civil deoarece ea reglementeazã la nivel de principiu instituţii fundamentale ale dr. civil cum ar fi dreptul de proprietate. Ex: art.44 - Const.

2. Legile organice - sunt adoptate în domenii expres prevãzute de lege. Ex: sistemul electoral; codul civil; legea fondului funciar; decretele fostului consiliu de stat şamd.

3. Hotãrârile de guvern. Ex: hot. 498 din 2003 pt aprobarea normelor metodologice de aplicare unitarã a legii 10 din 2001.