Drept Civil

Curs 1

Dreptul civil reprezinta un ansamblu de norme juridice care reglementeaza raporturile patrimoniale si nepatrimoniale sau personal patrimoniale ce se stabilesc intre persoane fizice si persoane juridice aflate pe pozitie de egalitate juridica.

Raportul juridic reprezinta o relatie sociala reglementata de o norma de drept.

Elemente de structura ale raportului juridic:

- partile sau subiectele(in speta personae fizice sau persoane juridice)

- continutul(este dat de totalitatea drepturilor si obligatiilor partilor)

- obiectul raportului juridic(este reprezentat de conduita partilor- ce le este permis sau interzis)

Subiectele:

Persoana fizica privita in individualitatea sa ca titular de drepturi si obligatii poate deveni subiect de drept in cadrul unui raport juridic civil.

Persoana juridical reprezinta o asociere de mai multe persoane fizice care avand o organizatie de sine statatoare, un patrimoniu propriu distinct de patrimoniul persoanei fizice care alcatuie persoana juridical si un corp in accord cu interesul general obstesc dobandeste personalitatea jurdica , putandu-si exercita si indeplinii obligatii asumate.

Pentru a devenii parte intr-un raport juridic atat persoanele fizice, cat si persoanele juridice trebuie sa aibe capacitatea civila care se prezinta sub 2 aspecte cea de folosinta sic ea de exercitiu.

Capacitatea de folosinta reprezinta aptitudinea oricarui subiect de drept(persoana fizica su juridical) de a avea drepturi si obligatii. Ea se dobandeste la nastere si se pierde la momentul decesului.

In materie succesorala copilului conceput dar nenascut inca i se recunoaste o capacitate de folosinta anticipate, in sensul ca acesta va putea dobandi in patrimoniu numai drepturi, nu si obligatii, cu conditia sa se nasca viu nu si viabil.

In anumite situatii expres prevazute in lege capacitatea de folosinta poate fi ingradita, limitata, fie ca o masura de protectie pentru o categorie de persone, fie ca o sanctiune aplicata nei persoane(decaderea din drepturile parintesti).

Capacitatea de exercitiu reprezinta aptitudinea recunoscuta de lege oricarui subiect de drept de a-si exercita drepturile si de a-si indeplini obligatiile asumate prin incheierea unor acte juridice.

Curs 2

In viata unei persoane exista trei etape cu privire la capacitatea de exercitiu.

I pana la varsta de 14 ani persoana este lipsita total de capacitatea de exercitiu, actele juridice fiind incheiate de reprezentant legal, minorul putand insa incheia asa numitele acte juridice marunte.

II in cazul in care persoana are intre 14-18 ani aceasta beneficiaza de o capacitate de exercitiu restransa, putand incheia in nume propriu acte juridice marunte, putand incheia numai cu incunviintarea prealabila a reprezentantilor legali acte de administrarea patrimoniului si acte de dispozitii, nu vor putea incheia niciodata un contract de donatie sau sa garanteze executarea obligatiilor unei alte persoane(prin gaj, ipoteca sau fidejusiune).

III Peste 18 ani persoana dobandeste capacitatea de exercitiu putand incheia orice act juridic.

Nu vor avea niciodata capacitatea de exercitiu persoanele puse sub interdictii datorita debilitatii mintale(interzisii judecatoresti).

Persoana juridica

Capacitatea de folosinta a persoanei juridice este limitata la principalele specialitatii capacitatii de folosinta potrivit careia persoana juridica nu va putea incheia decat acele acte juridice ce se circumscriu perfect obiectului sau de activitate. Pe cale de consecinta, capacitatea de exercitiu va viza exclusive actele juridice pe care persoanele juridice le poate incheia in exercitarea obiectului de activitate.

Continutul raportului juridic

Drepturile subiective

Dreptul subiectiv se defineste ca acea prerogative recunoscuta de lege titularului unui drept de a avea o anumita conduita si de a pretinde subiectul pasiv(debitorul) o conduita determinate(fie sad ea, fie sa faca, fie san u faca ceva), in caz contrar titularul putand face apel la forta de constrangere a statului.

Drepturile subiective se clasifica in functie de urmatoarele criterii:

1. Opozabilitate:

- absoluta

- relativa

Dreptul absolut este dreptul ce se poate exercita de catre titular de unul singur fara a vea nevoie de ajutorul unei alte persoane determinate. In cazul dreptului absolut este cunoscut doar titualarul dreptului, subiectul pasiv fiind nedeterminat, incluzand toate celelalte subiecte de drept.

Numai subiectului nedeterminat ii revine obligatia de a nu face nimic de natura a aduce atingere dreptului absolut al titularului rezulta astfel ca obligatia de a nu face este negativa fiind opozabila tuturor celorlalte subiecte de drept.

Dreptul relative este dreptul ce poate fi exercitat de titular numai cu ajutorul subiectului pasiv determinat(debitorului). Numai subiectul pasiv determinat ii revine fie obligatia de a da, de a face, sau de a nu face ceva c ear fi putut sa faca daca nu se obliga sa se abtina.

Curs 3

Potrivit celui de-al doilea criteriu(al continutului) drepturile pot fi:

- patrimoniale

- nepatrimoniale

Drepturile nepatrimoniale sunt drepturi absolute intotdeauna .

Drepturile patrimoniale se clasifica in:

- drepturi reale

- drepturi de creante

Drepturile reale pot fi:

- principale(de proprietate )

- accesorii(gajul, ipoteca, de retentie)

In functie de certitudinea pe care o acorda titularului drepturile pot fi:

- pure si simple(acorda maxima certitudine titularului)

- afectate de modalitati(nu acorda certitudine, fiind afectate de termen, de conditie, de sarcina)

Obligatiile civile

Obligatia civila se defineste ca prestatia ce corespunde unui drept subiectiv civil si care poate consta intr-o obligatia de a da, de a face sau de a nu face ceva, in caz contrar intervenind forta de constrangere a statului.

Obligatia de a da presupune transmiterea dreptului de proprietate sau de a unui alt drept real.

Obligatia de a face presupune prestarea unui serviciu sau executarea unei lucrari.

Obligatia de a nu face este obligatia negative ce presupune in functie de dreptul corelativ(absolute sau relative) fie obligatia de a nu face nimic de natura aducere, atingere dreptului subiectiv, fiec de a nu face ceva ce ar fi putut daca nu se oblige sa se obtina.

In general obligatiile sunt opozabile intre parti. Prin exceptie, o obligatie poate fi opozabila si fata de terti.