Drept Civil Anul 2

1) PRECIZĂRI TERMINOLOGICE LEGALE ŞI DOCTRINALE

2) NOŢIUNEA ŞI CARACTERUL JURIDIC AL PATRIMONIULUI

3) FUNCŢIILE PATRIMONIULUI

4) CONŢINUTUL PATRIMONIULUI

1) Precizări terminologice legale şi doctrinale

a) noţiunea de patrimoniu, a fost utilizată cu diverse înţelesuri încă din dreptul roman, fără însă, a i se da un concept legal; astfel, romanii, utilizau mai multe cuvinte pentru a exprima această noţiune: familia, bona hereditas, familia pecuniaque, etc.

b) nici în codul civil român, nu se dă o definiţie patrimoniului, dar, sunt mai multe texte din acest izvor care fac referire directă la noţiunea de patrimoniu.

c) în art. 781 – 784 CCv. se arată că, creditorii unei succesiuni (patrimoniu succesoral) pot cere separarea de patrimonii între succesorii defunctului şi patrimoniul defunctului.

d) art. 1718 C.Cv: Oricine este obligat personal, este ţinut să răspundă de datoriile sale mobile sau imobile, prezente sau viitoare.

2) Noţiunea şi caracterul juridic al patrimoniului

Def.: Patrimoniul, reprezintă totalitatea drepturilor şi obligaţiilor cu conţinut economic (evaluabile în bani), care aparţin unui subiect de drept.

- patrimoniul aparţine numai persoanei, fie fizice, fie juridice – expresia personalităţii

- orice persoană are un singur patrimoniu, nici o persoană nu există fără patrimoniu.

- este divizibil în mai multe mase de drepturi şi obligaţii, fără ca această divizie să-i afecteze unicitatea. Ex.: legea spune că o persoană căsătorită, are în patrimoniul său, 2 mase de bunuri cu regim juridic distinct: masa bunurilor proprii şi masa bunurilor comune.

- un creditor personal al unuia dintre soţi, nu poate urmării decât bunurile proprii ale soţului debitor; numai în măsura în care aceste bunuri sunt neândestulătoare, el poate cere împărţirea bunurilor comune, cerănd să se îndestuleze din partea ce i se cuvenea celuilalt soţ.

3) Funcţiile patrimoniului

a) permite şi explică gajul general al creditorilor chirografari (art. 1718 C.Cv)

Creditorii chirografari nu dispun de o garanţie reală pentru satisfacerea creanţei lor, ci au doar un drept de gaj general asupra patrimoniului debitorului, în sensul că, la scadenţă, ei vor putea urmării, în vederea satisfacerii creanţei lor, orice bun aflat în patrimoniul debitorului. Ei nu sunt posesorii unui gaj specializat sau unei ipoteci.

b) explică şi permite subrogaţia reală cu titlu universal (înlocuirea unui bun cu altul are loc într-un patrimoniu) şi se numeşte subrogaţie reală cu titlu universal.

c) explică şi permite transmisia universală şi cu titlu universal al patrimoniului.

Subrogaţia reală are loc la moartea unei persoane fizice care are doar un singur moştenitor. Cea cu titlu universal, are loc la moartea persoanei fizice ce are mai mulţi moştenitori.

4) Conţinutul patrimoniului cuprinde drepturi şi obligaţii cu caracter economic.

Clasificarea dreptului patrimoniului în

a) drepturi reale - acele drepturi în temeiul cărora, titularii lor pot să-şi exercite singuri prerogativele prevăzute de lege, fără concursul altor persoane.

b) drepturi de creanţă (jus impersonam) – acel drept subiectiv civil, în virtutea căruia, subiectul activ, numit creditor, are posibilitatea să pretindă de la subiectul pasiv, numit debitor, să dea, să facă sau să nu facă ceva.

Drepturile reale sunt limitate ca număr:

 dreptul de proprietate cu formele sale:

 public

 privat

Dezmembrămintele dreptului de proprietate sunt:

o uzufructul

o uzul

o superficia

o habitaţia

o servitutea

 dreptul de folosinţă prevăzut de legislaţia funciară, şi drepturile reale corespunzătoare dreptului de proprietate publică (lg. nr. 213 / 1998)

 drepturile de creanţă care sunt nelimitate şi, titularii lor pot să-şi exercite singuri atributele dar, numai, şi munai cu concursul celor obligaţi – creditorii.