Drept Civil - Capitolul 4 - Identificarea Persoanei Fizice

1. Consideratii generale

a) Definitie

Prin „identificarea persoanei fizice” întelegem individualizarea omului în raporturile

juridice civile.

b) Necesitatea identificarii persoanei fizice

Identificarea omului este o necesitate generala si permanenta.

Este o necesitate pentru ca individualizarea omului se realizeaza în toate

raporturile juridice la care participa, adica în toate ramurile de drept.

Este, însa, si o necesitate întrucât omul, de la nastere pâna la moarte, participa

continuu la cele mai diferite raporturi civile (si nu numai civile).

Mai trebuie subliniat ca necesitatea identificarii persoanei fizice este atât de ordin general,

cât si de ordin personal.

Necesitatea individualizarii este de ordin ,

în sensul ca societatea însasi are

interesul ca fiecare component al ei sa poata fi identificat în multiplele raporturi juridice la

care participa.

Totodata, aceasta nevoie este si de ordin

sau pentru ca fiecare om, în

calitatea sa de participant la diversitatea raporturilor de drept, este direct interesat sa se

poata individualiza în aceste raporturi.

c) Enumerarea principalelor mijloace de identificare

În dreptul civil român, principalele mijloace de identificare – numite si atribute de

identificare – ale persoanei fizice sunt: numele, domiciliul si starea civila.

2. Numele

A. Notiune si caractere juridice

a) Notiune

Doctrina defineste, în general, numele ca fiind cuvântul ori cuvintele care individualizeaza

persoana fizica în societate. Desi exacta, în fond, o asemenea definitie prezinta neajunsul de

a nu releva calitatea esentiala a numelui de a fi un drept personal nepatrimonial din

categoria atributelor de identificare.

De aceea, pe buna dreptate, Gh. Beleiu1 defineste numele ca

Aceasta definitie tine seama de dispozitia, de principiu, a art. 12 alin. (1) din Decretul nr.

31/1954: „

b) Structura

Structura – legala – a numelui este stabilita de art. 12 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954,

astfel: „Numele cuprinde si 2 (s.n.).

c) Continutul dreptului la nume

1 A se vedea Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civila.

2 „Numele de familie” mai este desemnat si prin formula „nume patronimic”, iar „prenumele” se mai

exprima si în expresia „nume de botez”.

Chiar în lipsa unor prevederi, care sa enumere componentele dreptului la nume, trebuie

admis ca prerogativele care-l alcatuiesc sunt: 1) dreptul de a purta numele, adica de a-l

folosi; 2) dreptul de a cere îndepartarea greselilor de scriere a numelui în orice acte (precum

actele de stare civila ori actele de identitate); 3) dreptul de a se opune la folosirea, fara

îndreptatire, a acelui nume de catre altcineva.

d) Caracterele juridice ale numelui

Caracterele juridice ale numelui sunt impuse de natura acestuia de a fi un drept personalnepatrimonial.

În esenta, numele se caracterizeaza prin:

ca toate drepturile personale-nepatrimoniale, si dreptul la

nume este un drept absolut;

persoana fizica nu poate renunta la nume, dupa cum nu-l poate nici

„vinde” ori „dona”, adica înstraina; chiar în cazurile în care, în conditiile legii, numele de

familie este transmis – prin filiatie, casatorie, adoptie – se remarca faptul ca titularul

dreptului nu este lipsit de acesta;

dreptul la nume este imprescriptibil, atât – oricât ar dura

neexercitarea lui, el nu se pierde –, cât si – oricât s-ar folosi un nume, el nu poate fi

dobândit decât în conditiile legii;

numele este strâns legat de persoana omului; el nu poate fi exercitat, în

principiu, decât personal, de catre titular, iar nu prin reprezentare; prin exceptie, în cazul

numelui minorului este admisa reprezentarea în procedura schimbarii pe cale

administrativa;

conditiile dobândirii, ale modificarii ori ale schimbarii numelui se pot stabili

numai prin lege; acest caracter rezulta, neîndoielnic, din prevederile art. 12 din Decretul nr.

31/1954;

acesta este un caracter specific al numelui si este exprimat în ideea urmatoare:

desi este alcatuit din numele de familie si prenume, totusi, acestea – împreuna –

individualizeaza persoana fizica.

Caracterele sus enuntate vor rezulta si din dezvoltarile ce urmeaza cu privire la numele de

familie si prenume.