Drept civil - curs 1

PATRIMONIU

Patrimoniul reprezintă totalitatea drepturilor si obligaţiilor cu conţinut economic, ce aparţin unui subiect de drept.Din punct de vedere al creaţiei juridice, patrimoniul este o creaţie intelectuală, şi este, de regulă legat de personalitatea umană, fie că se discută de persoane fizice, fie de persoane juridice.

Istoricul notiunii de patrimoniu

1.Teoria personalista a patrimoniului

Sediul materiei: Codul civil francez de la 1804 care prevede că patrimoniul este o emanţie a personalităţii şi nu se putea concepe participarea la circuitul civil a niciunui subiect de drept fără noţiunea de patrimoniu, patrimoniul fiind INDIVIZIBIL.

Din momentul naşterii sale, patrimoniul conţinea o unică masă patrimonială.

2.Teoria a patrim scop sau de afectatiune

Sediul materiei: Codul civil german de la 1900

Această teorie a fost aceptată indirect de Codul civil german, sursa sa fiind prima Revoluţie Industrială din Marea Britanie, prin care s-a manifestat fenomenul de concentrare a capitalului. Ca urmare a celei de a doua Revolutii Industriale au aparut societăţile pe acţiuni, iar acţionarii nu se cunoşteau între ei.

Codul civil german a considerat că fundamental în apariţia patrimoniului este conceptul de scop sau afectaţiune.

*Orice patrimoniu căruia titularul său în atribuia un scop căpata fiinţă juridică. Ideea de patrimoniu se desprindea de cea de personalitatea umană, şi apare astfel patrimoniul fără titular.

3.Teoria modernă sau ecleptică a patrimoniului

Este una de concepţie franceză în care se preiau toate elementele din codul civil francez al patrimoniului, mai puţin un element, anume faptul că patrimoniul este indivizibil.

Deşi patrimoniul este unic, el este divizibil, fiind şi concepţia actuală din C. Civ. În art.31,33 şi art.2324.

ELMENTELE COMPONENTE ALE PATRIMONIULUI

1. Patrimoniul este alcatuit din drepturi si obigaţii cu valoare economică.

În structura patrimoniului vor intra pe lamgă drepturi patrimoniale (fie reale, fie de creanţă) şi obligaţiile oricărui subiect de drept.

Deşi faptele juridice nu intră în noţiunea de patrimoniu, totuşi ele dau naştere la drepturi de creanţă care fac parte din activul patrimonial.

Fungibilitatea elmenelor patrimoniale

Noţiune de fungibilitate a mai fost întâlnită la clasificarea bunurilor din partea generală a dreptului, bunurile fungibile fiind acele bunuri care puteau fi înlocuite unele cu altele.

Ptrimoniul se bazează pe un schimb permanent de drepturi. Noţiunea de patrimoniu este distinctă de noţiunea de drepturi si obligaţii patrimoniale. Patrimoniul este o condiţie esenţială ca orice subiect de drept să poată participa la circuitul civil.

Din punct de vedere economic, patrimoniul reprezintă elementele de activ, adică averea unei persoane –este mult mai restrans acest punct de vedere.

Din punct de vedere juridic, patrimoniul e compus din drepturi si obligaţii, şi nu din bunurile ce compun aceste drepturi si obligaţii. El este o realitate intelectuală şi nu are o existnţă materială.