Drept Civil - Curs 2

Drepturile reale si de creanta

In componenta patrimoniului intra asa cum am vazut drepturi reale si drepturi de creanta.

Dreptul real este acel drept subiectiv in virtutea caruia titularul sau poat sa-si exercite atributele asupra unui lucru determinat fara a fi necesara interventia alteir persoane, in mod direct si nemijlocit.

Dreptul de creanta este dreptul subiectiv in temeiul caruia subiectul activ numit creditor, poate pretinde unui subiect pasiv determinat numit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca.

Intre cele 2 categorii exista urmatoarele deosebiri :

a)Ca drept absolut , dreptul real presupune existenta unui subiect activ determinat si a

subiectului pasiv nedeterminat format din toate celelalte persoane. Astfel spus, dreptul real este opozabil tuturor – “erga omnes”.

Ca drept relativ , dreptul de creanta presupune determinarea de la inceput atat a subiec-tului activ, cat si a subiectului pasiv, singurul obligat si caruia ii este opozabil.

b)Obligatia ce revine subiectului pasiv nedeterminat in cazul dreptului real este aceea de a nu face nimic de ntura a stanjeni exercitarea de catre subiectului activ a dreptului sau, ceea ce inseamna o obligatie generala negativa.

Dimpotriva, in cazul dreptului de creanta, obligatia subiectului pasiv poate fi atat pozi-tiva –a face – cat si negative –a nu face ceva.

c)Drepturile reale sunt insotite de efecte specifice neintalnite la dreptul de creanta, si anu me : dreptul de urmarire si dreptul de preferinta.

Dreptul de urmarire consta in facultatea recunoscuta titularului sau de a cauta si pretinde bunul in mana oricaui s-ar afla.

Dreptul de preferinta consta in facultatea de a avea prioritate fata de orice alt drept, in sensul satisfacerii titularului sau inaintea titularilor altor drepturi.

Clasificarea drepturilor reale :

Majoritatea autorilor clasifica drepturile reale in functie de 2 criterii, respectiv :

a)dupa natura bunurilor asupra carora poarta dreptul

b)in functie de interdependenta dintre bunuri

a)Potrivit primului criteriu drepturile reale pot fi mobiliare sau imobiliare, dupa cum bu-nurile asupra carora poarta, sunt bunuri mobile sau bunuri imobile. Importanta acestei clasificari consta in determinarea regimului juridic al unor drepturi reale, pornind de la natura bunurilor asupra carora sunt ele exercitate.

Efectele acestei determinari se produc, spre exemplu, in privinta modurilor diferite de dobandire sau stingere a drepturilor, consecintelor distincte in planul posesiei de buna credinta, competen-tei instantelor judecatoresti sau procedurii de executare silita.

b)In functie de interdependenta dintre bunurile asupra caruia este exercitat dreptul. Ele pot fi drepturi reale principale si drepturi reale accesorii.

Drepturile reale principale. Clasificare.

In sistemul dreptului civil roman, exista 2 categorii de drepturi reale principale si anume :

1)Dreptul de proprietate

2)Drepturile reale principale derivate din dreptul de proprietate

1)Dreptul de proprietate se poate infatisa la randul sau in 2 ipostaze, si anume dreptul de pro-prietate publica si dreptul de proprietate privat.

La randul sau, dreptul de proprietate privata se subclasifica in dreptul de proprietate particulara apartinand persoanelor fizice si persoanelor juridice de tip particular, si dreptul de proprietate privata al statului, unitatilor administrative-teritoriale sau al altor persoane juridice infiintate de stat.

2)Drepturile reale principale derivate din dreptul de proprietate pot preveni fie din dreptul de pro-prietate publica, fie din dreptul de proprietate private.

Singurul drept real derivate din dreptul de proprietate publica, este dreptul de administrare a unor bunuri proprietate publica, constituit prin acte de putere emise de autoritatile statale, sau locale in favoa-rea unor regii autonome si institutii publice de stat.

Drepturile reale pricipale derivate din dreptul de proprietate privata, numit curent dezmembramin-te ale dreptului de proprietate, in reglementarea codului civil roman, sunt urmatoarele : dreptul de uzu-fruct, dreptul de uz, dreptul de abitatie, dreptul de servitute si dreptul de superficie.

Dezmembramintele dreptului de proprietate, indiferent ca sunt o creatie a codului civil sau a altor legi, nu sunt compatibile cu dreptul de proprietate publica, bunurile din domeniul public fiind scoase din circuitul civil.

Drepturile reale accesorii. Clasificare

Sunt reale accesorii, acele drepturi constituite in vederea insotirii sau garantarii altor drepturi de creanta.

In raport cu dreptul de creanta pe care il insotesc si care este un drept principal, dreptul real este accesoriu deoarece el urmeaza de regula soarta dreptului principal, regula consacrata.

Codul civil roman reglementeaza urmatoarele drepturi reale accesorii : dreptul de gaj, dreptul de ipoteca si privilegiile speciale.

Dreptul de gaj : potrivit codului civil, gajul sau amanetul este un contract accesoriu, prin care de-bitorul remite creditoriului sau un lucru mobil pentru garantarea datoriei. Termenul de “gaj” poate fi fo-losit pentru desemnarea unui contract de gaj, dar si pentru a face trimitere la dreptul real nascut din acest contract. Ca drept real accesoriu, gajul este constituit in favoarea unui creditor asupra unui bun sau unor bunuri mobile determinate ale debitorului. Dreptul de gaj ii confera titularului dreptul de a fi platit cu pri-oritate din pretul acelui bun, inaintea altor creditori urmaritori.

Dreptul de ipoteca : Ipoteca este o garantie reala imobiliara, care spre deosebire de gaj nu presu-pune deposedarea celui ce o constituie. Potrivit art.1746 codul civil, “ipoteca este un drept real asupra imobilelor afectate la plata unei obligatii “. Dreptul de ipoteca ii confera titularului sau, numit creditor ipotecar, facultatea de a urmari bunul, indifferent in stapanirea cui s-ar afla si de a fi platit cu prioritate din pretul acelui nemiscator.

Privilegiile speciale. Ca drepturi reale accesorii, ele apartin acelor creditori care, datorita specifi-cului creantelor lor, au posibilitatea de a fi platiti cu prioritate din valoarea unor bunuri determinate ale debitorilor, chiar inaintea unor creditori ipotecari posteriori.