Drept Civil - Curs 6

DEZMEMBRARILE DREPTULUI DE PROPRIETATE

Ca drept complet, proprietatea însumeaza atributele deja cunoscute, posesia, folosinta si dispozitia care apartin de cele mai multe ori, unui singur titular.

Aceste drepturi reale rezultate din exercitiul separat al atributelor dreptului de proprietate poarta denumirea de dezmembraminte ale dreptului de proprietate.

Dezmembramintele sunt compatibile numai dreptului de proprietate private nu si cu dreptul de proprietate publica.

In dreptul romanesc actual, sunt cunoscute urmatoarele dezmembraminte : dreptul de uzufrct, dreptul de uz, dreptul de abitatie, dreptul de servitute, dreptul de superficie.

Dreptul de uzufruct :

Uzufructul in art.517 Cod Civil precizeaza ca el “este dreptul de a se bucura cineva de lucrurile ce sunt proprietatea altuia, intocmai ca insusi proprietarul lor, insa cu îndatorirea de a le conserva substanta”.

Dintre toate dezmembramintele dreptului de proprietate, dreptul de uzufruct este cel mai larg, intructat ii confera titularului 2 dintre cele 3 atribute ale proprietatii : posesia si folosinta.

Caracterele juridice ale dreptului de uzufruct :

1)Dreptul de uzufruct este un drept real (jus in re) constand in exercitiul de catre titular a posesiei si folosintei. Uzufructul nu se confunda cu locatiunea, care-i confera chiriasului sau arendasului doar un drept personal de creanta.

2)Dreptul de uzufruct este un drept real temporar si esentialmente vremelnic , care confera uzufructuarului puterea de a exercita asupra lucrului altuia unele atribute ale proprietatii si anume acelea cuprinse in « jus utendi » si « jus fruendi ». Proprietatea este vremelnic golida, nuda.

Uzufructul este vremelnic de astfel prin insusi esenta ca : atunci cand titularul sau este o persoana fizica el se stinge cel mai tarziu la moartea sa. Daca titular al uzufructului este o persoana juridica a carei durata nu este determinata, uzufructul nu poate fi constituit pe o durata mai mare de 30 de ani.

3)Uzufructul este un drept mobiliar sau imobiliar dupa cum are ca obiect bunuri mobile sau imobile.

4)Dreptul de uzufruct este incesibil pentru cauza de moarte, deoarece el inceteaza odata cu moartea titularului.

Obiectul dreptului de uzufruct :

Potrivit art.520 Cod Civil, « uzufructul se poate stabili pe tot felul de bunuri mobile si imobile ».

Atunci cand uzufructul este stabilit asupra unui bun individual determinat, vorbim despre un uzufruct cu titlu particular. Atunci cand el poarta asupra unei universalitati sau asupra unei mase de bunuri dintr-o universalitate, el este dupa caz un uzufruct universal ori un titlu iniversal.

De principiu, uzufructul nu poate ave aca obiect decat bunuri neconsumptibile, intrucat principala obligatie a uzufructuarului este de a-i restitui proprietarului lucrul la expirarea uzufructului. S-a admis totusi, ca obiect al uzufructului pot fi si bunurile consumptibile a caror intrebuintarea normala implica absorbirea substantei lor.

Astfel de lucruri in raportul dintre proprietar si uzufructuar sunt considerate fungibile (adica pot fi inlocuite cu altele in executarea unei obligatii), deoarece la sfarsitul uzufructului obligatia restituirii va fi

executata in bunuri de aceeasi cantitae, calitate si valoare cu cele primite (art.526 Cod Civil). Aceasta specie a uzufructului a fost numita in literatura juridica quasi-uzufruct.

Constituirea dreptului de uzufruct :

Art.518 in Codul Civil precizeaza ca « uzufructul se stabileste prin lege sau prin vointa omului ».

Prevederile Codului Civil care se refereau la uzufructul legal au fost abrogate.

Dobandirea uzufructului prin vointa omului se poate naste in 2 feluri si anume :

1)Prin conventie , intre proprietar si uzufructuar, in cele 2 moduri cunoscute, instrainarea si retentia. In cazul constituirii uzufructului prin înstrainare, proprietarul isi retine dreptul de dispozitie înstrainînd posesia si folosinta unei terte persoane. Dimpotriva, retentia presupune instrainarea nudei proprietati si retinerea de catre proprietar a posesiei si folosintei.

2)Crearea uzufructului prin testament, atunci cand testatorul dispune prin legat instituirea dreptului in favaorea unei persoane, numita legatar uzufructuar. Uzufructul testamentar poate imbraca si el cele 2 modalitati amintete deja, instrainarea si retentia.

3)Fiind susceptibil de posesie, s-a admis ca uzufructul poate fi dobandit si prin efectul uzucaoiunii. Prin urmare, unind justul titlu cu buna credinta, nimic nu ar putea impiedica dobandirea uzufructului printr-o uzucapiune de 10-20 ani, iar in lipsa celor 2 conditii de 30 de ani.

Drepturile si obligatiile uzufructuarului :

A)Drepturile uzufructuarului :

1)Dreptul de a intra in folosinta bunurilor, in virtutea careia uzufructul are la indemana o actiune reala, echivalenta actiunii in revendicare in materia proprietatii, si anume actiunea confesorie. Daca uzufructul a fost creat printr-o conventie, uzufructuarul are la dispozitie si o actiune personala, izvorata din obligatia contractuala de remitere (predare) a bunului de catre cealalta parte contractanta. Daca insa el este constituit prin testament, obligatia de remitere a bunului revine mostenitorilor. Impotriva acestora, uzufructuarul are la indemana tot o actiune persoanala, intemeiata pe un drept de creanta.

2)Dreptul de a folosi bunul si de a-i culege fructele. Dreptul de a folosi lucrul implica posibilitatea ca uzufructuarul sa se serveasca de el pentru satisfacerea nevoilor sale. Uzufructuarul trebuie sa exercite posesia in aceleasi conditii ca si proprietarul (art.536 Cod Civil). Dreptul de a culege fructele insa impune distinctia intre fructele naturale, civile si industriale. Fructele naturale si industriale sunt dobandite de uzufructuar pe masura perceperii lor. In masura in care la momentul deschiderii uzufructului acestea nu sunt culese ele se cuvin uzufructuarului, dupa cum daca la momentul incetarii lui nu au fost culese ele se cuvin proprietarului. Fructele cuvile, se dobandesc zi cu zi si se cuvin uzufructuarului proportional cu durata uzufructului.

3)Dreptul de dispozitie al uzufructuarului, se refera la posibilitatea acestuia de a ceda beneficiul dreptului sau de uzufruct, numit emolument. Aceasta cesiune nu presupune insusi cedarea dreptului, care nu este posibila, ci doar a beneficiului uzufructului. Uzufructuarul ramane chiar si in aceasta situatie obligat fata de nudul proprietar de a-i restitui bunul.