Drept Civil - Curs 8

ACCESIUNEA

Accesiunea imobiliara naturala :

a)Aluviunea : este regelementata de art.495 C.C. Potrivit acestui text, aluviunile sunt cresterile de pamant care se fac succesiv si pe nesimtite pe malurile apelor curgatoare. Aluviunile se cuvin proprietarului riveran. Potrivit art.496 din C.C., proprietarul riveran dobandeste si proprietatea pamanturilor lasate prin retragerea pe nesimtite a apelor curgatoare de la unul dintre maluri catre celalalt mal, fara ca proprietarul tarmului opus sa poata reclama pamantul pierdut. In cazul in care apa curgatoare isi schimba cursul, albia le ramane proprietarilor riverani.

b)Avulsiunea : consta potrivit art.498 C.C. in adaugarea la pamantul unui proprietar a unei mari parti de pamant rupta din pamantul altui proprietar. Aceasta adaugire devine proprietatea celui la pamantul caruia s-a alipit afara in cazul in care fostul proprietar o revendica timp de 1 an. Revendicarea este imprescriptibila daca bucata de pamant apartine domeniului public.

c)Insulele si prundisurile : care se formeaza pe raurile nenavigabile si neplutitoare sunt ale proprietarului tarmului pe care ele s-au format. In cazul in care insula formata ar trece peste jumatatea raului, fiecare proprietar riveran are un drept de proprietate asupra acelei parti din insula care se intinde spre el, pornind de la jumatatea raului. Daca insa un rau formeaza un brat nou care taie in inconjoara pamantul unui proprietar riveran formand astfel o insula, proprietarul nu pierde pamantul ce s-a transformat in insula chiar daca ea s-a format pe cursul unui rau navigabil sau plutitor.

d)Accesiunea animalelor : este reglementata de art.603 C.C. care prevede ca “orice animale sau zburatoare salbatice trec in cuprinsul nostru, se fac ale noastre pe cat timp raman la noi, afara numai daca asemenea trecere s-a ocazionat prin fraude sau artificii”. Animalele salbatice despre care face vorbire textul nu trebuie sa faca parte din fondul cinegetic, cu privire la care legea speciala dispune astfel : porunbei, albine.

Accesiunea imobiliara artificiala :

Accesiunea imobiliara artficiala presupune spre deosebire de cea naturala interventia omului si obligatia proprietarului ce beneficiaza de ea sa-i plateasca despagubiri celui in detrimentul caruia s-a produs.

C.C. reglementeaza accesiunea imobiliara artficiala in 2 cazuri si anume :

A)Lucrarile facute de proprietar pe terenul sau dar cu materialele altcuiva

B)Lucrarile facute de o persoana cu materialele sale pe terenul altuia.

A)Lucrarirle facute de proprietar pe terenul sau cu materialele altcuiva :

Potrivit art.493 C.C. “Proprietarul pamantului care a facut constructii, plantatii si lucrari cu materiale straine, este dator sa plateasca valoarea materialelor”. Acelasi text mai precizeaza ca proprietarul materialelor nu are dreptul sa le ridice.

B)Lucrarile facute de o persoana cu materialele sale pe terenul altuia, este ipoteza prevazuta de art.494 C.C. Acest text distinge la randul sau 2 situatii juridice si anume :

1)Situatia constructorului de rea credinta

2)Situatia constructorului de buna credinta

1)Situatia constructorului de rea credinta:

Este constructor de rea credinta acela care desi cunoaste ca un teren apartine altcuiva executa totusi lucrarea. In acesta situatie proprietarul terenului, are posibilitatea de a opta pentru pastrarea lucrarilor a caror proprietar devine prin efectul accesiunii cu obligatia de a despagibi pe constructor cu valoarea materialelor si pretul muncii, fara a avea insa in vedere sporirea valorii fondului. In virtutea dreptului sau de a opta, proprietarul terenului poate obliga insa pe constructor sa-si ridice pe cheltuiala sa lucrarile facute si sa plateasca daune intere pentru prejudiciile suferite de proprietarul locului. In practica instantelor judecatoresti s-a stabilit, constant ca solutia daramarii sau desfiintarii de constructii va fi pe cat posibil inlocuita cu cea a acordarii de despagubiri. Daca totusi se opteaza pentru ridicarea constructiilor, vor fi urmarite si dispozitiunile Legii nr.50/1991 in privinta autorizatiei de desfiintare prevazuta de art.9.

2)Situatia constructorului de buna credinta :

Este constructor de buna credinta acela care, necunoscund ca terenul apartine altcuiva, crezand ca este al sau, ridica pe el diferite lucrari. In acesta situatie, proprietarul terenului devine si proprietar al constructiei fara a mai putea cere daramarea si ridicarea lucrarilor. Totodata, el este tinut sa-l dezdauneze pe constructor. In acesta privinta, art.494 C.C. confera proprietarului terenului posibilitatea de a opta fie pentru plata valorii materialelor si a pretului muncii, fie pentru plata unei sume de bani egala cu aceea a cresterii valorii fondului. Pana la achitarea cuvenitelor dezdaunari, constructorul de buna credinta are un drept de retentie cu privire la constructiile facute de el. Dreptul de creanta al constructorului este prescriptibil in timp de 3 ani de la formularea de pretentii de catre proprietarul terenului.

Accesiunea mobiliara :

a)Adjunctiunea presupune conform art.504 C.C. ca “daca 2 lucruri a 2 deodebiti stapani sau unit impreuna incat amandoua formeaza un singur tot, dar se pot desparti si conserva fiecare in parte dupa despartire, atunci totul format este al proprietarului lucrului care constituie partea principala, ramanand el dator a plati celuilalt proprietar pretul lucrului ce a fost unit cu pricipalul”. Adjunctiunea este specifica incadrarii unui tablou intr-o rama ori montarii unei pietre pe un inel.

b)Specificatiunea consta in prelucrarea unei materii astfel incat se obtine un obiect nou. In aceasta situatie, proprietarul materiei intrebuintate are dreptul sa solicite lucurul facut din ea, cu obligatia de a plati potrivit art.508 din C.C. pretul muncii. Daca dimpotriva munca inglobata da o vadita valoare lucrului confectionat, cel ce a muncit isi pastreaza bunul ca proprietar, cu obligatia de a-i plati proprietarului materiei pretul acesteia. Sub titlu de exemplu, specificatia este intalnita in cazul confectionarii unui costum de haine dintr-o stofa, sau realizarii unei sculpturi dintr-un bloc de piatra.

c)Confuziunea sau amestecul exista atunci cand 2 sau mai multe miscatoare apartinand unor proprietari diferiti s-au unit in asa fel incat nu se mai pot recunoaste. Daca unul dintre bunuri poate fi considerat principal, proprietarul acestuia va deveni proprietar al intregului bun, cu obligatia de al despagubi pe celalalt. Din contra, daca ambele bunuri sunt echivalente, lucurul rezultat devine comun, coproprietarii avand posibilitatea de a solicita impartirea lui. Exista confuziune in sensul legii civile, in situatia topirii a 2 metale ori a amestecarii a 2 lichide.