Extras din curs

APARAREA DREPTULUI DE PROPRIETATE

PRIN ACTIUNEA IN REVENDICARE

Notiuni generale :

Dreptul de proprietate fiind cel mai important drept civil patrimonial, s-a bucurat intotdeauna de o protectie juridical de natura sa-I asigure exercitiul netulburat.

In doctrina, mijloacele de aparare a dreptului de proprietate au fost definite ca fiind acele actiuni ce sunt aduse dreptului sau si sa ajunga la restabilirea lui.

Mijloacele juridice de aparare a dreptului de proprietate pot fi clasificate in 2 mari categorii :

a)mijloacele juridice nespecifice sau indirecte, sunt actiunile nascute din drepturi de creanta. Ele nu se intemeiaza deci pe dreptul de proprietate sau pe alt drept real, cu pe obligatii rezultate din neexecutarea contractelor, din fapte ilicite sau cvasicontracte ori din imbogatirea far ajust temei.

b)mijloacele juridice specifice sau directe de protejare a dreptului de proprietate, sunt actiunile care se intemeiaza pe dreptul de proprietate sau pe faptul posesiunii. Aceste actiuni avand ca temei dreptul de proprietate, care este un drept real, se numesc actiuni reale.

La randul lor actiunile reale se pot imparti in actiuni petitorii si actiuni posesorii.

Sunt actiuni petitorii, acele actiuni reale menite sa apere dreptul de proprietate sau alt drept real , cum ar fi actiunile in revendicare, actiunile confesorii, actiunile in granituire.

Sunt actiuni posesorii acele actiuni reale destinate sa apere posesiunea unui imobil.

Intre cele 2 categorii de actiuni exista insa mai multe deosebiri, dintre care cele mai importante sunt 2 :

- spre deosebire de actiunile petitorii care vizeaza fondul dreptului, cele posesorii protejeaza doar posesia

- in vreme ce actiunile petitorii nu pot fi promovate decat de titularul dreptului real incalcat, actiunile posesorii pot fi promovate se de catre posesor.

Actiunea in revendicare (definitie)

Actiunea in revendicare nu s-a bucurat legislative de o definitie consacrata. Referire face art.1909 alin.2 din C.C. care prevede ca “cel ce a pierdut sau cel caruia I s-a furat un lucru poate sa-l revendice in curs de 3 ani », in vreme ce art.1910 se refera la revendicarea mobilelor, iar art.1730 C.C. face referire la posibilitatea revendicarii obiectelor vandute de catre vanzator.

In stiinta dreptului, actiunea in revendicare a fost definita ca fiind acea actiune reala prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului sau, cere restituirea acestuia de la posesorul neproprietar.

In practica, actiunea in revendicare este cunoscuta ca actiunea proprietarului neposesor impotriva posesorului neproprietar.

Actiunea in revendicare este caracterizata ca fiind o actiune petitorie reala si imprescriptibila. Ea este petitorie deoarece tinde sa stabileasca direct existenta dreptului de proprietate a reclamantului, si reala deoarece ea apara insasi dreptul real de proprietate.

Actiunea in revendicare este imprescriptibila deoarece dreptul de proprietate pe care se intemeiaza este el imprescriptibil sub aspect extinctiv, nepierzandu-se prin neuz.

Conditiile pentru exercitarea actiunii :

1)Conditia calitatii de proprietar exclusiv

Persoana care revendica un bun (reclamantul) trebuie sa aiba calitatea de proprietar, adica sa faca dovada dreptului sau de proprietate.

Proprietarul exclusiv exercita actiunea in revendicare, iar instantele verifica daca acesta are calitatea pe care o pretinde in raport si de sustinerile si dovezile paratului potrivit principiului « in excipiendo reus fit actor ».In practica juridica s-a stabilit ca doar proprietarul exclusiv are exercitiul actiunii in revendicare.

Asadar actiunea in revendicare a unui coindivizor nu ar putea fi primita, deoarece el are doar un drept limitat asupra bunului. El nu poate revendica nici intregul bun fara acordul celorlalti coproprietari, si nici cota sa parte mai inainte de individualizarea ei ca efect a unei hotarari de partaj. Per a contrario, va fi primita actiunea in revendicare promovata de toti coindivizarii , care impreuna au un drept exclusiv asupra bunului ce formeaza obiectul indiviziunii.

In aceeasi masura in practica judecatoreasca, s-a pus problema daca numai unul dintre soti are exercitiul actiunii in revendicare a unui bun comun in temeiul mandatului tacit reciproc. Raspunsul a fost pozitiv, plecand de la ideea ca prin actiunea sa, sotul reclamant, vizeaza marirea patrimoniului comun, care-i profita si celuilalt sot.

In fine, o ultima problema a fost aceea de a se sti daca este admisibila actiunea in revendicare promovata de un coproprietar impotriva celorlalti cu privire la bunul indiviz. Raspunsul dat in practica instantei supreme a fost negativ, cu motivarea ca un coindivizar nu poate revendica un bun indiviz mai inainte de infaptuirea partajului, deoarece actiunea in revendicare presupune un drept exclusiv si determinat pe care coindivizarul nu il poate obtine decat prin efectul partajului.

2)Actiunea in revendicare este imprescriptibila , precizare ce isi are sorgintea tocmai in caracterul perpetuu al dreptului de proprietate care nu se pierde prin neuz. De la regula imprescriptibilitatii actiunii in revendicare exista totusi o singura exceptie prevazuta de art.561 din Codul de procedura civila. Textul prevede ca « orice cerere de evictiune totala sau partiala a bunului adjudecat, se va prescrie in termen de 5 ani din momentul executarii ordonantei de adjudecare ».

Actiunea in revendicare imobiliara

Exercitiul actiunii in revendicare implica in primul rand dovada dreptului de proprietate, iar in procesul civil sarcina probei apartine reclamantului, dispozitiunea art.112 din codul de procedura civila fiind plastic evidentiata de adagiul « actori incumbit probatio ». Daca teoretic lucrurile par simple, in practica ele sunt mult mai complicate, datorita unor imprejurari obiective de multe ori de netrecut.

Practica judecatoreasca a stabilit o serie de principii care se aplica in solutionarea acestor cauze, in urmatoarele ipoteze :