Extras din curs
Interpretare oficiala, realizata de un organ de stat îndreptatit sa faca aceasta interpretare; sunt interpretari oficiale, dupa caz:
Interpretarea autentica, data de însusi organul care a edictat norma supusa interpretarii (Parlamentul, Guvernul etc.);
Interpretare judiciara, data de instantele judecatoresti cu prilejul aplicarii normei la situatii juridice concrete, cu ocazia solutionarii litigiilor supuse competentei acestor instante.
Spre deosebire de interpretarea autentica (sau generala), care este obligatorie pentru toata lumea (având aceeasi forta juridica obligatorie ca si legea însasi pe care o interpreteaza), interpretarea judiciara (sau cazuala) este obligatorie numai în speta respectiva, adica numai pentru partile litigante si succesorii lor în drepturi, precum si pentru organele de stat chemate sa puna în aplicare hotarârea judecatoreasca respectiva.
Interpretare neoficiala, este facuta de persoane care nu au calitate oficiala de organe ale statului si deci interpretarea data de ele nu are forta obligatorie a interpretarii oficiale (dar ea se impune, adesea, organelor de aplicare a legii datorita fortei de convingere a argumentelor pe care se bazeaza). Astfel este interpretarea doctrinara, facuta de catre specialisti: profesori, cercetatori, etc., în studiile lor stiintifice.
II.3.3. Interpretarea literala, extensiva sau restrictiva. Dupa rezultatul la care se ajunge, interpretarea poate fi:
Interpretarea literala (sau stricta), în urma careia textul de lege se va aplica strict la situatiile avute în vedere de legiuitor, asa cum pot fi ele determinate prin expresiile folosite în text.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Drept Civil IDD.doc