Drept Civil II - persoanele

CURS 1 28 februarie 2008

PERSOANA FIZICĂ

Dispoziţiile normative referitoare la persoana fizică se găsesc răspândite în foarte multe acte normative: Decretul nr. 31/1954 şi Decretul nr. 34 din 1954, Codul civil, Codul familiei şi în alte legi speciale.

Deosebirea între drept şi subiect de drept: noţiunile sunt diferite, însă strâns legate între ele. Subiectele de drept nu pot exista fără norme juridice şi la rândul ei, norma juridică este creaţia subiectelor de drept.

Subiect de drept:

1. participant la raporturile juridice

2. vocaţia (îndreptăţirea) unui titular de drept şi obligaţia de participa la raporturi juridice.

Calitatea de subiect de drept presupune existenţa capacităţii. Personalitatea juridică presupune existenţa capacităţii (stare juridică – drepturi şi obligaţii).

Capacitatea juridică.

În dreptul civil, capacitatea juridică este generală sau specială (de ramură). Capacitatea juridică civilă este o capacitate juridică specială (de ramură):

- argumentul de consecvenţă logico-juriciă: pentru că se recunoaşte şi autonomia diferitelor ramuri de drept – fiecare ramură are un anumit tip de capacitate.

- argumentul de interpretare – art. 4,5,34, 35 din Decretul nr. 31/1954: drepturi şi obligaţii civile

- argumentul referitor la deosebirile dintre capacitatea civilă în dreptul civil şi capacitatea în alte ramuri de drept: început, conţinut, sfârşit

- argumentul referitor faptul că dreptul civil are trăsături comune cu alte ramuri de drept.

Deosebirea esenţială dintre capacitatea de drept civil şi cea din alte ramuri de drept este următoare: în dreptul civil, subiectul de drept are aptitudinea de a avea drepturi şi obligaţii, chiar dacă nu şi le exercită în mod personal.

Capacitatea de folosinţă: art. 5, alin. (2) din Decretul nr. 31/1954.

Caractere juridice:

- legalitatea – întreaga reglementare a a capacităţii este creaţia legiuitorului

- generalitatea – este recunoscută tuturor persoanelor (capacitatea persoanelor juridice este una specială)

- inalienabilitatea – nu poate fi înstrăinată prin nici un fel de act juridic între vii sau mortis causa.

- intangibilitatea – nu poate fi lipsită de capacitate de folosinţă şi nici nu poate fi îngrădită decât în condiţiile legii

- egalitatea – rezultă din Constituţie şi acte internaţionale

Corelaţia dintre capacitatea de folosinţă şi capacitatea de exerciţiu:

- amândouă sunt elemente ale capacităţii juridice de drept civil

- capacitatea de folosinţă este premisa necesară şi obligatorie a capacităţii de exerciţiu.

Începutul capacităţii de folosinţă:

A. art. 7, alin. (1) din Decretul nr. 31/1954 – capacitatea de folosinţă începe de la naşterea persoanei.

Înregistrarea naşterii:

La naştere se întocmeşte un certificat constatator al naşterii (act medical). În termen de 15 zile de la momentul naşterii se înregistrează naşterea. Dacă sunt depăşite 15 zile, dar mai puţin de 1 an, înregistrarea naşterii se face pe baza aprobării date de către primar. Când termenul e mai mare de 1 an, înregistrarea se numeşte tardivă şi se poate afce doar prin instanţă. Se întocmeşte o expertiză medico-legală. În hotărârea judecătorească, în mod obligatoriu, se va stabili o dată a naşterii (care este sistemul adoptat în România?)

B. art. 654 Cod civil – din momentul concepţiei cu îndeplinirea a două condiţii: să se nască viu şi să fie vorba despre dobândirea de drepturi.

Conţinutul capacităţii de folosinţă:

- drepturi şi obligaţii civile

- inventarierea este imposibilă şi inutilă, dar există anumite reguli pentru determinarea conţinutului:

o sistemul legislativ – ceea ce permite legea

o prin luarea în considerare a îngrădirilor legale

o prin luarea în considerare a drepturilor şi obligaţiilor ciivle, nu şi a celor e altă natură.

- pentru determinarea condiţiilor capacităţii de folosinţă se apelează la două criterii:

o natura drepturilor – patrimoniale şi nepatrimoniale

o sursa legislativă – se face diferenţierea între act normativ intern şi internaţional.

OBS: criteriile se pot folosi separat sau combinat.