Drept civil partea generală

CAPITOLUL I – CONSIDERATII GENERALE PRIVIND DREPTUL CIVIL

1. Sistemul dreptului civil

1.1. Acceptiunile notiunii de drept

Din punct de vedere etimologic, cuvantul “drept” provine din latina, dar nu din cuvantul cu care romanii desemnau dreptul (jus) ci din latinescul directum, luat in sensul sau figurat, si anume: fara ocolisuri, potrivit regulii, corect, potrivit dreptatii.

Expresia "drept" poate fi luatã in trei sensuri si anume:

In primul sau sens, notiunea de drept desemneaza totalitatea regulilor de conduita impuse de stat in scopul reglementarii relatiilor inter-umane. Acesta este sensul dreptului obiectiv, deoarece se defineste prin raportare la obiectul sau (regulile de conduita). Ansamblul normelor juridice in vigoare la un anumit moment dat, intr-un stat, constituie dreptul pozitiv.

In al doilea sens, notiunea de drept reprezinta prerogativa, facultatea, posibilitatea unei persoane de a avea o anumita conduita si de a pretinde celorlalti o anumita conduita. Intr-un asemenea sens este folosit cuvantul drept in expresii ca:

”am dreptul la salariu” sau “am obtinut dreptul de proprietate”. Acesta este sensul de drept subiectiv, deoarece se defineste prin raportare la persoana care exercita prerogativa respectiva.

In sfarsit, intr-un al treilea sens, cuvantul drept desemneaza stiinta sociala care studiaza statul si regulile adoptate de el, institutiile politice si juridice, principiile generale de conducere si reglementare a societatii. Este sensul in care folosim aceasta notiune cand ne referim la disciplina de studiu “drept civil”.

1.2. Definitia dreptului civil

Dreptul civil este acea ramura de drept privat care reglementeaza raporturile juridice patrimoniale si nepatrimoniale dintre subiecte de drept - persoane fizice si juridice - aflate pe pozitii de egalitate juridica. Din definitie rezulta:

- Dreptul civil apartine diviziunii dreptului privat, deoarece reglementeaza, in principiu, raporturi dintre particulari. Dreptul civil este baza comuna din care s-au desprins, in timp, toate celelalte ramuri de drept privat. In acest cadru, el constituie drept comun pentru celelalte ramuri de drept privat. Aceasta inseamna ca ori de cate ori o anumita situatie juridica nu este reglementata in nici un fel in ramura speciala de drept, solutia va fi aplicarea normelor de drept civil.

-Obiectul de reglementare al dreptului civil il constituie doua categorii de raporturi juridice:

▪ raporturi juridice patrimoniale;

▪ raporturi juridice personal-nepatrimoniale.

Raporturile patrimoniale sunt acele raporturi juridice care au un continut evaluabil in bani. Nu toate raporturile juridice patrimoniale sunt reglementate de normele dreptului civil. De exemplu, fac parte din raporturile patrimoniale reglementate de dreptul civil raporturile care au in continutul lor dreptul de proprietate.

Raporturile personal-nepatrimoniale sunt acele relatii sociale reglementate de normele dreptului civil care au un continut ce nu este evaluabil in bani. De exemplu, raporturile referitoare la atributele de identificare ale persoanei fizice sau juridice.

- Raporturile se stabilesc intre persoane fizice (oamenii priviti individual)

sau persoane juridice (subiecte colective de drept);

- Subiectele raportului juridic civil se afla pe pozitie de egalitate, neexistand vreun fel de subordonare intre ele in ceea ce priveste incheierea actelor juridice.

1.3. Principiile dreptului civil

In orice ramura de drept opereaza, pe de o parte, principiile intregului sistem de drept si, pe de alta parte, principiile ramurei respective. Pe langa aplicarea principiilor fundamentale ale dreptului roman (cum sunt: principiul democratiei, principiul egalitatii in fata legii, principiul accesului liber la justitie, principiul separatiei puterilor in stat etc.) se va face si aplicarea unor principii proprii dreptului civil. La randul lor, acestea pot fi clasificate:

a) principiile fundamentale ale dreptului civil si b) principiile institutiilor dreptului civil Principiile generale ale dreptului civil sunt:

 Principiul proprietatii, consacrat in Constitutie, in Codul civil si in alte legi civile. Potrivit Constitutiei, proprietatea poate fi publica sau privata. Cea publica apartine statului sau unitatilor administrativ-teritoriale. Titular al dreptului de proprietate privata poate fi o persoana fizica sau o persoana juridica. Constitutia prevede, in art.

41 alin. 2, ca “proprietatea privata este ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular. In definitia Codului civil (art. 480): "Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si de a dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut, insa in limitele determinate de lege".

 Principiul egalitatii in fata legii civile (principiul nediscriminarii) este aplicatia principiului fundamental de drept consacrat de art. 16 alin. 1 din Constitutie: "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si discriminari”. Astfel, acest principiu, care presupune ocrotirea drepturilor subiective civile fara deosebire pe baza de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala, convingeri, sex sau orientare sexuala ori apartenenta la o categorie defavorizata este consacrat in detaliu prin Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare.

 Principiul imbinarii intereselor individuale cu cele generale este consacrat de texte ale legii civile care prevad ca: „Drepturile civile ale persoanelor fizice sunt recunoscute in scopul de a satisface interesele personale materiale si culturale in acord cu interesul obstesc, potrivit legii si regulilor de convietuire” (Decretul nr. 31/1954).

 Principiul ocrotirii si garantarii drepturilor civile este consacrat legislativ atat prin prevederile constitutionale (art. 21, art. 24) si ale Decretului nr. 31/1954, cat si de norme juridice internationale. Intr-adevar, potrivit art. 26 din Pactul international privind drepturile civile si politice ale omului: „Toate persoanele sunt egale in fata legii si au, fara discriminare, dreptul la ocrotire egala din partea legii. In aceasta privinta, legea trebuie sa interzica orice discriminare si sa garanteze tuturor persoanelor o ocrotire egala si eficace contra oricarei discriminari, in special de rasa, sex, limba, religie, opinie politica sau orice alta opinie, origine nationala sau sociala, avere, nastere sau intemeiata pe orice alta imprejurare.”

Principiile institutiilor dreptului civil - evocam numai cateva:

- principiul consensualismului, care priveste forma actului juridic civil;

- principiul fortei obligatorii (pacta sunt servanta);

- principiul irevocabilitatii;

- principiul relativitatii (res inter alios acta, alüs neque nocere, neque prodesse potest)

care priveste efectele actului juridic civil;

- principiul ocrotirii bunei credinte intalnit in materii de drept civil drepturi reale, raspundere civila.