Drept civil - Partea Generala Structurata

Imagine preview
(8/10 din 8 voturi)

Acest curs prezinta Drept civil - Partea Generala Structurata.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 113 de pagini .

Profesor: Gavrilescu Cristina

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si cuprins iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Drept Civil

Cuprins

CAPITOLUL I – CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND DREPTUL CIVIL
1. Sistemul dreptului civil
1.1. Accepţiunile noţiunii de drept
1.2. Definiţia dreptului civil
1.3. Principiile dreptului civil
1.4.Delimitarea dreptului civil de alte ramuri de drept
2. Teoria legii civile
2.1. Izvoarele dreptului civil
2.2. Aplicarea legii civile
3. Interpretarea legii civile
CAPITOLUL II – RAPORTUL JURIDIC CIVIL
1. Noţiune
2. Caractere
3. Structura
3.1. Părţile raportului juridic civil
3.3. Obiectul raportului juridic civil
4. Izvoarele raportului juridic civil
CAPITOLUL III – ACTUL JURIDIC CIVIL
1. Noţiune şi clasificare
1.1. Definiţia actului juridic civil
1.2. Clasificări ale actelor juridice civile
2. Condiţiile actului juridic civil
2.1. Noţiune şi clasificare
2.2. Capacitatea
2.3 Consimţămîntul
2.4.Obiectul
2.5. Cauza
2.6. Forma
3. Modalităţile actului juridic civil
3.1. Termenul
3.2. Condiţia
3.3. Sarcina
4. Efectele actului juridic civil
5. Nulitatea actului juridic civil
5.1. Noţiune
5.2. Funcţiile nulităţii
5.3. Delimitarea nulităţii de alte cauze de ineficacitate a actului juridic
5.4. Clasificarea nulităţilor
5.5. Cauzele de nulitate
5.6. Regimul juridic al nulităţii
5.7. Efectele nulităţii
BIBLIOGRAFIE

Extras din document

Subiect (1) Sistemul dreptului civil.Noţiunea de drept. Definiţia dreptului.Principiile dreptului.

CAPITOLUL I – CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND DREPTUL CIVIL

1. Sistemul dreptului civil

1.1. Accepţiunile noţiunii de drept

Din punct de vedere etimologic, cuvântul “drept” provine din latină, dar nu din cuvântul cu care romanii desemnau dreptul (jus) ci din latinescul directum, luat în sensul său figurat, şi anume: fără ocolişuri, potrivit regulii, corect, potrivit dreptăţii.

Expresia "drept civil" poate fi luatã în trei sensuri si anume:

1.În primul său sens, noţiunea de drept desemnează totalitatea regulilor de conduită impuse de stat în scopul reglementări relaţiilor inter-umane. Acesta este sensul dreptului obiectiv, deoarece se defineşte prin raportare la obiectul său (regulile de conduită). Ansamblul normelor juridice în vigoare la un anumit moment dat, într-un stat, constituie dreptul pozitiv.

2.În al doilea sens, noţiunea de drept reprezintă prerogativa, facultatea, posibilitatea unei persoane de a avea o anumită conduită şi de a pretinde celorlalţi o anumită conduită. Într-un asemenea sens este folosit cuvântul drept în expresii ca: ”am dreptul la salariu” sau “am obţinut dreptul de proprietate”. Acesta este sensul de drept subiectiv, deoarece se defineşte prin raportare la persoana care exercită prerogativa respectivă.

3.În sfârşit, într-un al treilea sens, cuvântul drept desemnează ştiinţa socială care studiază statul şi regulile adoptate de el, instituţiile politice şi juridice, principiile generale de conducere şi reglementare a societăţii. Este sensul în care folosim această noţiune când ne referim la disciplina de studiu “drept civil”.

1.2. Definiţia dreptului civil

Dreptul civil este acea ramură de drept privat care reglementează raporturile juridice patrimoniale şi nepatrimoniale dintre subiecte de drept - persoane fizice şi juridice - aflate pe poziţii de egalitate juridică. Din definiţie rezultă:

- Dreptul civil aparţine diviziunii dreptului privat, deoarece reglementează, în principiu, raporturi dintre particulari. Dreptul civil este baza comună din care s-au desprins, în timp, toate celelalte ramuri de drept privat. În acest cadru, el constituie drept comun pentru celelalte ramuri de drept privat. Aceasta înseamnă că ori de câte ori o anumită situaţie juridică nu este reglementată în nici un fel în ramura specială de drept, soluţia va fi aplicarea normelor de drept civil.

- Obiectul de reglementare al dreptului civil îl constituie două categorii de raporturi juridice:

▪ raporturi juridice patrimoniale;

▪ raporturi juridice personal-nepatrimoniale.

Raporturile patrimoniale sunt acele raporturi juridice care au un conţinut evaluabil în bani. Nu toate raporturile juridice patrimoniale sunt reglementate de normele dreptului civil. De exemplu, fac parte din raporturile patrimoniale 4 reglementate de dreptul civil raporturile care au în conţinutul lor dreptul de

proprietate.

Raporturile personal-nepatrimoniale sunt acele relaţii sociale reglementate de normele dreptului civil care au un conţinut ce nu este evaluabil în bani. De exemplu, raporturile referitoare la atributele de identificare ale persoanei fizice sau juridice.

- Raporturile se stabilesc între persoane fizice (oamenii priviţi individual) sau persoane juridice (subiecte colective de drept);

- Subiectele raportului juridic civil se află pe poziţie de egalitate, neexistând vreun fel de subordonare între ele în ceea ce priveşte încheierea actelor juridice.

1.3. Principiile dreptului civil

În orice ramură de drept operează, pe de o parte, principiile întregului sistem de drept şi, pe de altă parte, principiile ramurei respective. Pe lângă aplicarea principiilor fundamentale ale dreptului român (cum sunt: principiul democraţiei, principiul egalităţii în faţa legii, principiul accesului liber la justiţie, principiul

separaţiei puterilor în stat etc.) se va face şi aplicarea unor principii proprii dreptului civil. La rândul lor, acestea pot fi clasificate:

a) principiile fundamentale ale dreptului civil şi

b) principiile instituţiilor dreptului civil

Principiile generale ale dreptului civil sunt:

a) Principiul proprietăţii, consacrat în Constituţie, în Codul civil şi în alte legi civile.

Potrivit Constituţiei, proprietatea poate fi publică sau privată. Cea publică aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale. Titular al dreptului de proprietate privată poate fi o persoană fizică sau o persoană juridică. Constituţia prevede, în art. 41 alin. 2, că “proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. În definiţia Codului civil (art. 480): "Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi de a dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege".

Principiul egalităţii în faţa legii civile (principiul nediscriminării) este aplicaţia principiului fundamental de drept consacrat de art. 16 alin. 1 din Constituţie: "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări”. Astfel, acest principiu, care presupune ocrotirea civile fără deosebire pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex sau orientare sexuală ori apartenenţă la o categorie defavorizată este consacrat în detaliu prin Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare 

Principiul îmbinării intereselor individuale cu cele generale este consacrat de texte ale legii civile care prevăd că: „Drepturile civile ale persoanelor fizice sunt recunoscute în scopul de a satisface interesele personale materiale şi culturale în acord cu interesul obştesc, potrivit legii şi regulilor de convieţuire” (Decretul nr. 31/1954)

Principiul ocrotirii şi garantării drepturilor civile este consacrat legislativ atât prin prevederile constituţionale (art. 21, art. 24) şi ale Decretului nr. 31/1954, cât şi de norme juridice internaţionale. Într-adevăr, potrivit art. 26 din Pactul internaţional 5 privind drepturile civile şi politice ale omului: „Toate persoanele sunt egale în faţa legii şi au, fără discriminare, dreptul la ocrotire egală din partea legii. În această privinţă, legea trebuie să interzică orice discriminare şi să garanteze tuturor persoanelor o ocrotire egală şi eficace contra oricărei discriminări, în special de rasă, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, origine naţională sau socială, avere, naştere sau întemeiată pe orice altă împrejurare.”

b)Principiile instituţiilor dreptului civil - evocăm numai câteva:

- principiul consensualismului, care priveşte forma actului juridic civil;

- principiul forţei obligatorii (pacta sunt servanta);

- principiul irevocabilităţii;

- principiul relativităţii (res inter alios acta, alüs neque nocere, neque prodesse potest) care priveste efectele actului juridic civil;

- principiul ocrotirii bunei credinţe întâlnit în materii de drept civil drepturi reale, răspundere civilă.

Fisiere in arhiva (1):

  • Drept civil - Partea Generala Structurata.doc

Alte informatii

Anul I, sem. I