Drept Civil - Persoanele

Extinctiv - care duce la înlãturarea efectelor unui act juridic.

Modalitãţile actului juridic civil (AJC) - sunt acele evenimente viitoare de care depinde fie existenţa AJC, fie executarea lui. Modalitãţile AJC sunt: (1) termenul, (2) condiţia şi (3) sarcina.

1. Termenul este un eveniment viitor şi sigur cã se va produce, de care depinde începerea sau stingerea executãrii drepturilor şi obligaţiilor izvorâte dintr-un AJC. Ex: contractul de închiriere. Clasificare:

a) dupã efectele pe care le produc: (1) termene suspensive - suspendã sau amâna pânã la împlinirea lor executarea drepturilor şi obligaţiilor izvorâte dintr-un AJC; (2) termene extinctive - are loc stingerea executãrii drepturilor şi obligaţiilor izvorâte dintr-un AJC. Ex: termenul dintr-un contract de închiriere.

B) dupã cum în momentul încheierii actului se cunoaşte sau nu datã când se îndeplineşte termenul: (1) termene certe: (a) termenul direct - este un termen cert, indicat printr-o data calendaristicã; (b) termenul indirect - este un termen cert când se indicã durata şi momentul când începe sã curgã; (2) termene incerte - data de împlinire nu se cunoaşte (contract de rentã viagerã).

C) dupã izvorul termenului: (1) voluntar (se stabileşte de cãtre pãrţi în cazul contractului); (2) legal (este stabilit de lege); (3) judiciar (termenul acordat de organul de jurisdicţie - se numeşte şi termen de graţie).

D) dupã cum una sau ambele pãrţi se bucurã de beneficiul termenului: termene stabilite în favoarea debitorului, creditorului sau a ambelor pãrţi.

Efectele termenului (vom face diferenţa dintre termenul suspensiv şi extinctiv) - întotdeauna termenul afecteazã doar executarea termenului, dar nu şi existenţa sa.

Efectele termenului suspensiv: (1) dacã debitorul executã obligaţia înainte de termen, el face o platã valabilã;

(2) titularul dreptului (creditorul) poate lua mãsuri de conservare a dreptului sãu înainte de îndeplinirea termenului;

(3) în cazul actelor translative de proprietate, termenul suspensiv nu amâna transferul dreptului, afarã de de cazul în care se prevede în mod expres contrariul;

(4) creditorul, înainte de împlinirea termenului, nu poate opune debitorului compensaţia;

(5) creditorul nu poate sã invoce înainte sã termen acţiunea oblicã şi acţiunea revocatorie, înainte de împlinirea termenului;

(6) prescripţia dreptului la acţiune începe sã curgã la data împlinirii termenului suspensiv.

Efectele termenului extinctiv: marcheazã stingerea dreptului subiectiv şi a obligaţiei corelative.

2. Condiţia - este un eveniment viitor şi nesigur ca îndeplinirea de care depind existenţa (naşterea sau desfiinţarea) AJC. Clasificare:

a) dupã criteriul efectului pe care îl produce: (1) condiţia suspensivã (amânã naşterea drepturilor şi obligaţiilor pânã la realizarea ei; (2) condiţia rezolutorie (acea condiţie de care depinde desfiinţarea AJC). Ex: îţi vând autoturismul, dar dacã voi fi transferat în altã localitate, contractul va fi desfiinţat.

B) dupã factorul de care depinde realizarea sau nerealizarea condiţiei ca eveniment viitor şi nesigur:

(1) condiţii cazuale (acea condiţie a cãrei realizare depinde de întâmplare, de hazard de forţe exterioare voinţei pãrţilor);

(2) condiţii mixte (acea condiţie a cãrei realizare sau nerealizare depinde de voinţa uneia dintre pãrţi şi voinţa unei persoane determinate); (3) condiţii potestative - potentas (putere) se subclasificã în: (a) condiţia potestativã simplã (a cãrei realizãri depinde de voinţa uneia dintre pãrţi şi de fapte exterioare sau de voinţa unei persoane nedeterminate); (b) condiţia potestativã purã (a cãrei realizare depinde exclusiv de voinţa uneia dintre pãrţi).

Observaţie! Condiţia pur potestativã din partea debitorului este afectatã de nulitatea absolutã.

C) dupã modul de formulare: (1) condiţia pozitivã (formulatã în sens afirmativ); (2) condiţia negativã (formulatã printr-o negaţie).

Validitatea condiţiei - o condiţie e valabilã dacã este licitã, moralã şi posibilã. Observaţie! În speţã, condiţia afecteazã însãşi existenţa AJC şi ea îşi produce efecte în mod retroactiv pentru trecut.

Efectele condiţiei (vom face diferenţa dintre condiţia suspensivã şi rezolutorie):

1. Efectele condiţiei suspensive (are douã etape): a) pendante conditione (pânã la îndeplinirea condiţiei); b) eveniente conditione (dupã realizarea condiţiei).

A. Pendante conditione - condiţia suspensivã are urmãtoarele efecte: (1) creditorul nu poate cere executarea obligaţiei; (2) debitorul nu datoreazã nimic, dar dacã plãteşte poate cere restituirea; (3) nu poate opera compensaţia; (4) prescripţia extinctivã nu curge; (5) în actele translative nu se produce efectul translativ; (6) creditorul poate lua mãsuri de conversare a dreptului sau; (7) creditorul poate cesiona (renunţa la) dreptul sãu, dar tot cu condiţie suspensivã.

B. Eveniente conditione - condiţia suspensivã are urmãtoarele efecte: (1) plata fãcutã de debitor rãmâne valabilã; (2) transmisiunile de drepturi reale se consolideazã.

2. Efectele condiţie rezolutive.

A. Pendante conditione - condiţia rezolutorie are urmãtoarele efecte: (1) creditorul poate cere debitorului îndeplinirea obligaţiei; (2) debitorul, sub condiţia rezolutorie, suportã riscul pieirii fortuite a bunurilor; (3) dreptul dobândit sub condiţie rezolutorie se poate transmite.

B. Eveniente conditione - condiţia rezolutorie are urmãtoarele efecte: (1) AJ se desfiinţeazã retroactiv; pãrţile AJ trebuie sã-şi restituie ceea ce au primit în temeiul actului desfiinţat. Excepţie: anumite efecte ale AJ nu retroactiveazã (sunt trei excepţii). O prescripţie extinctivã sã curgã numai de la data îndeplinirii condiţiei. (2) fructele culese rãmân debitorului; (3) actele de administrare fãcute de vânzãtor rãmân valabile.

3. Sarcina - obligaţia de a da, a face sau a nu face ceva impusã de dispunãtor gratificatului în actele cu titlu gratuit. Clasificare: a) sarcinã în favoarea gratificatului; b) sarcinã în favoarea dispunãtorului; c) sarcinã în favoarea unei terţe persoane. În doctrinã se mai distinge între sarcina posibilã, licita şi moralã şi între sarcinã imposibilã, ilicitã şi imoralã. Efecte: sarcina nu afecteazã valabilitatea AJ, ci numai eficacitatea acestuia, iar neexecutarea sarcinii atrage ca sancţiune revocarea AJC.

Efectele AJC - drepturile şi obligaţiile care intrã în conţinutul raportului juridic civil care izvorãşte din acel act. Principiile AJC sunt: a) principiul forţei obligatorii a actului juridic; b) principiul irevocabilitãţii; c) principiul relativitãţii efectelor.

1. Principiul forţei obligatorii - art. 969, alineatul I din Codul Civil potrivit cãreia convenţiile legal fãcute au putere de lege între pãrţile contractante. Justificare: (1) interesul general de a asigura stabilitatea circuitului civil; (2) imperativul moral al respectãrii cuvântului dat. Excepţii (acele situaţii în care, dispãrând raţiunile pe care se întemeiazã principiul, acesta nu se mai justificã). Clasificare:

a) cazuri în care fata obligatorie a actului dispare sau se restrânge: (1) cazul încetãrii actului ca urmare a dispariţiei unui element component. Exemplu: moartea pãrţii unui AJ intuitu personam (în virtutatea calitãţilor personale ale celeilalte pãrţi). Exp: dispariţia bunului, obiect al contractului de închiriere, suspendarea efectelor contractelor cu executare succesiva în cazul intervenţiei forţei majore.

B) cazuri când forţa obligatorie a actului se extinde, se prelungeşte, dincolo de momentul prevãzut de pãrţi. Exp: prorogarea legalã a contractelor de închiriere pentru locuinţelor din fondul locativ de stat.

2. Principiul irevocabilitãţii. A) AJ unilateral nu poate fi retractat de partea care l-a fãcut. B) Actul juridic bilateral nu poate fi denunţat prin voinţa uneia dintre pãrţi. Acest principiu este consacrat în art. 936, alin. 2 - convenţiile se pot revoca prin consimţãmântul mutual sau din cauza autorizate de lege. Decurge din primul principiu, al forţei obligatorii. Acest principiu se exprima prin adagiul mutuus contensus, mutuus disensus. Excepţii: (1) care se referã la actele juridice unilaterale: (a) acte juridice esenţialmente revocabile (testamentul, renunţarea la succesiunea în anumite condiţii, ofertã de a contracta pânã în momentul în care ajunge la destinatar). (2) În ceea ce priveşte actele juridice bilaterale. Exemplu: donaţia între soţi.

3. Principiul relativitãţii efectelor actului juridic - efectele actului juridic se produc numai între pãrţile contractante. Se exprimã prin adagiul res inter dias acta aliis neque nocere neque prodesse potest (actul juridic încheiat între pãrţi nu poate nici sã vãtãmeze nici sã profite altora). Acest principiu este prevãzut pe cale de interpretare în art. 973: convenţiile nu au efect decât între pãrţile contractante. Pãrţile - sunt acele persoane fizice sau juridice care participã, fie direct, fie prin reprezentant, la încheierea actului juridic, iar efectele acelui act se produc în patrimoniul lor. Terţii - opuşii pãrţilor - acele persoane care nu participã nici direct şi nici prin reprezentant la încheierea actului juridic, fiind strãini de acest act. Avânzii cauzã - acele persoane fizice sau juridice care, deşi nu participã nici direct şi nici prin reprezentant la încheierea actului juridic, suportã efectele actelor juridice încheiate de pãrţi. Avânzii cauzã sunt: