Drept Civil Succesiuni și Testamente

1. Precizari terminologice cu privire la cuvântul „succesiune”. Termenul de succesiune

desemneaza într-o prima acceptiune un mod specific de dobândire sau de transmitere a

proprietatii pentru cauza de moarte (mortis causa), si anume succesiunea legala (ab intestat),

alaturi de acesta art. 644 C. civ. enumerând si legatul, care este tot un mod de dobândire

(transmitere) a proprietatii pentru cauza de moarte (mortis causa), dar care are la baza vointa

celui decedat, iar nu legea cum se întâmpla în cazul mostenirii ab intestat.

Obiect al transmisiunii succesorale poate sa îl constituie fie întregul patrimoniu al

defunctului (transmisiune universala), fie o cota parte din acest patrimoniu (transmisiune cu

titlu universal), fie un bun sau altul – individual determinat sau de gen - din acest patrimoniu

(transmisiune cu titlu particular). Asadar, spre deosebire de actele juridice între vii care nu pot

fi decât cu titlu particular, patrimoniul unei persoane în viata fiind incesibil ca atare, obiectul

transmisiunii succesorale poate fi si un patrimoniu în întregul sau sau o cota parte din acesta,

adica un ansamblu de drepturi si obligatii cu continut patrimonial care a apartinut unei persoane

fizice decedate.

2. Felurile succesiunii (în întelesul de dobândire sau transmitere a proprietatii). Potrivit

art. 650 C. civ., „succesiunea se defera sau prin lege, sau dupa vointa omului, prin testament”.

De aici rezulta ca succesiunea poate fi legala sau testamentara. Alaturi de acestea, Codul civil a

reglementat (art. 821, 933, si 934) si succesiunea contractuala.

1°) Succesiunea legala. În cazul în care o persoana decedeaza fara a lasa un testament prin

care sa dispuna de bunurile sale dupa moarte, patrimoniul succesoral se va transmite rudelor

defunctului, sotului supravietuitor sau statului, conform regulilor stabilite de lege. Regulile

succesiunii legale se aplica si atunci când cel decedat dispune valabil prin testament doar de o

3

parte din bunurile sale, iar pentru restul nu, aceste din urma bunuri deferindu-se conform legii.

Succesiunea legala se mai numeste si succesiune ab intestat (fara testament).

Alaturi de succesiunea legala de drept comun exista si o succesiune legala extraordinara sau

anomala (anormala), adica în afara regulilor (a-nomos). Succesiunea anomala, denumire care

provine din vechiul drept francez, constituie o derogare de la principiul caracterului unitar al

devolutiunii succesorale si desemneaza o devolutiune întemeiata pe natura sau provenienta

bunurilor succesorale , fara a tine seama de regulile mostenirii legale ordinare.

Succesiuni anomale exista si la ora actuala în dreptul nostru, acestea urmând a fi

analizate ca exceptii de la caracterul unitar al transmisiunii succesorale.

2°) Succesiunea testamentara este cea care se defera în virtutea vointei lui de cujus,

manifestata pe timpul cât acesta a fost în viata prin una din formele de testamente prevazute de

lege.

3°) Succesiunea contractuala. Numita si instituire contractuala, este „actul prin care

instituantul dispune, pentru timpul când nu va mai fi (s. a..), de tot sau o parte din bunurile sale

în favoarea instituitului care accepta”. Cu alte cuvinte, este vorba de instituirea (desemnarea)

unei persoane ca succesor al dispunatorului printr-un contract de donatie, adica printr-un act

juridic bilateral între vii, iar nu prin testament (act juridic unilateral). Instituirea contractuala

este un act hibrid, în sensul ca se face printr-un contract (act juridic între vii), care, în principiu,

nu poate fi revocat unilateral, ci numai prin acordul ambelor parti, dar care, asemenea

testamentului, contine liberalitati pentru cauza de moarte, neconferind instituitului nici un drept

actual asupra bunurilor dispunatorului, ci numai un drept eventual asupra bunurilor pe care

instituantul le va lasa la data decesului sau.