Drept civil - Teoria generală

CAPITOLUL I

DREPTUL CIVIL

RAMURĂ A SISTEMULUI NAȚIONAL AL DREPTULUI ROMÂNESC

Secțiunea 1. Considerații generale. Elementele sistemului dreptului.

Dreptul civil1 face parte din sistemul național al dreptului. Normele juridice, instituțiile

juridice și ramurile dreptului sunt strâns legate între ele și alcătuiesc sistemul național al

dreptului, care reflectă unitatea și diversitatea dreptului.

1. Sistemul de drept este un ansamblu, în care elementele sale componente sunt

îmbinate între ele, prin raporturi necesare, aflate în interacțiune, în cadrul sistemului;

normele juridice cu obiect comun, se unesc în instituții juridice, instituțiile juridice se

constituie în ramuri de drept, iar ramurile de drept, la rândul lor, alcătuiesc sistemul național

al dreptului.

1 La data de 1 octombrie 2011 a intrat in vigoare Codul civil roman adoptat prin Legea nr. 287/2009 publicată în

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 24 iulie 2009, republicată, cu modificări și completări ulterioare

prin Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul

Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011. Ulterior, Codul civil a fost modificat prin Ordonanța de

Urgență nr. 79/2011 pentru reglementarea unor măsuri necesare intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind

Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 696 din 30 septembrie 2011 și Legea nr. 60/2012

privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 79/2011 pentru reglementarea unor măsuri necesare

intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255

din 17 aprilie 2012.

a) Norma juridică este elementul de bază al sistemului dreptului, deci și al dreptului

civil, ca ramură a dreptului și ca element al sistemului. Ea este regula de conduită

generală, obligatorie și impersonală, instituită sau recunoscută de stat, respectarea ei

fiind asigurată la nevoie prin forța coercitivă a statului. Norma juridică are o anumită

structură internă: ipoteza care arată condițiile de aplicare a normei juridice; dispoziția

care prevede conduita ce trebuie urmată de subiectul de drept și sancțiunea care cuprinde

consecința neaplicării dispoziției normei juridice; între cele trei elemente există o deplină

conexiune.

b) Instituția juridică cuprinde normele juridice care reglementează o anumită

grupă de relații sociale, organizate în jurul unei idei centrale, ca un întreg sistematic și

permanent, generând o categorie aparte de raporturi juridice. De exemplu, normele juridice

care reglementează proprietatea formează instituția juridică a dreptului de proprietate. Alte

norme juridice care reglementează convențiile dintre subiectele de drept alcătuiesc instituția

contractului.

Unele instituții juridice cuprind norme aparținând unei singure ramuri de drept, de

exemplu, instituția succesiunii, în cazul acestei instituții, normele sunt organizate în subgrupe

de norme care formează instituția succesiunii legale și instituția succesiunii testamentare.

Există instituții mai complexe care grupează norme din mai multe ramuri de drept. Astfel,

instituția contenciosului administrativ grupează norme de drept administrativ, drept civil,

drept procesual civil, organizare judecătorească etc.

c) Ramura de drept este definită ca un ansamblu de norme juridice și instituții juridice

legate organic între ele, prin obiectul lor comun de reglementare și prin principiile care stau

la baza lor, criteriul obiectiv și unitatea de metodă sau același complex de metode folosite în

reglementarea relațiilor sociale cu specific asemănător. Ramurile de drept desemnează, în

același timp, diviziuni interioare ale aceluiași sistem național de drept, în raport cu

obiectul relațiilor sociale reglementate.

Sistemul dreptului românesc cuprinde diferite ramuri de drept, dintre care cele mai

importante sunt: dreptul constituțional, dreptul civil, dreptul administrativ, dreptul procesual

civil, dreptul familiei, dreptul comercial, dreptul penal, dreptul procesual penal, drept

internațional public, dreptul internațional privat, teoria statului și dreptului.

Ramurile dreptului pot cuprinde subramuri ale dreptului. Astfel, dreptul maritim este o

subramură a dreptului comercial care grupează totalitatea normelor juridice ce

reglementează relațiile sociale în domeniul transportului maritim, având ca principal izvor de

drept Codul comercial. Clasificarea ramurilor de drept corespunde, în cea mai mare parte,

clasificării științelor juridice. Astfel, când se face referire la știința dreptului civil, apare ideea

ramurii de drept civil, concepută ca o totalitate de norme și instituții specifice și a disciplinei

didactice a dreptului civil. Ramurile dreptului, la rândul lor, sunt grupate în cele două

subdiviziuni tradiționale ale dreptului - dreptul public și dreptul privat, la care doctrina

adaugă dreptul canonic.