Drept Public și Civil

Norme juridice: reprezinta o regula de conduita ce permite, ordona sau persoanelor aflate intr-o situatie data sa se comporte intr-un anumit mod. Norma juridica ca o regula de conduita generala si impersonala stabilita si recunoscuta de catre stat la care respectarea e obligatorie e asigurata prin forta de constrangere a statului.

Trasaturi ale normei juridice:

- are un caracter social;

- ordoneaza si reglementeaza relatiile interumane;

- are un caracter prescriptiv;

- caracter ideologic;

- exprima interesele unei anumite categorii sociale;

- caracter general si abstract.

Obligativitatea normei juridice – identitatea normei juridice consta in caracterul colectiv, la nevoie norma de drept incalcata e impusa prin forta de constrangere a statului ca un ordin obligatoriu pentru toate persoanele.

Izvoarele normelor juridice: au fost diferite de la o norma la alta. In antichitate nu era un drept scris ci erau obiceiuri.

Obiceiul juridic: e un izvor de drept ori de cate ori in legea scrisa lipseste reglementarea unor relatii sociale.

Actul normativ este totalitatea normelor juridice sub toate formele.

Precedent judiciar: totalitatea hotararilor juridice prin care se interpreteaza normele juridice.

Contractul este izvor de drept pentru ca este legea partilor.

Principiile generale de drept: sunt izvoare de drept, doctrina, tratate de drept.

Actiunea normelor juridice in timp si spatiu:

Orice lege se analizeaza cu privire la durata in timp si aplicarea in spatiu. Indiferent de caracterul temporar legea se aplica pentru faptele sau actiunile ce se petrec in timpul de existenta a legii. Nu se poate aplica pentru trecut si nici pentru viitor.

Regula este ca o lege intra in vigoare la data publicarii monitorului oficial. Legea produce efecte pentru situatiile petrecute dupa intrarea in vigoare. Legea noua nu are putere retroactiva. Legea nu se adopta pentru o perioada.

O lege inceteaza odata cu iesirea din vigoare a legii. Apare o lege noua si enumera legile care se aproba.

Curs 2

Raportul juridic: sunt relatiile sociale ce intra sub incidenta unor norme de drept. Pentru a ajunge la un raport juridic este necesara existenta unor imprejurari prin care legea leaga nasterea sau stingerea unor efecte juridice.

Structura raportului juridic: indiferent de ramura de drept orice raport juridic are o structura formata din subiect, obiect si continut.

La persoanele fizice deosebim: - capacitatea de asi asuma drepturi;

- capacitatea de a avea obligatii.

Omul are de la nastere si pana la moarte capacitatea de folosinta.

Capacitatea de exercitiu este mai limitata si este aptitudinea persoanei de a-si asuma obligatii savarsind acte juridice. Aceasta se dobandeste de la data cand persoana devine majora(de la 18 ani). Minorul care se casatoreste dobandeste prin castorie capacitatea de exercitiu. Minorii pana la 14 ani sunt lipsiti de capacitatea de exercitiu.

Capacitatea persoanelor juridice: oamenii pot sa apara in diferite rapoarte juridice nu numai individual ci si in calitate de subiecte colective de drept. Aceste persoane isi dobandesc calitatea de subiecte de drept si functioneaza ca societati cu caracter patrimonial sau nepatrimonial. Trebuie sa aiba un patrimoniu propriu, un scop stabilit prin lege, organizare de sine statatoare. Specific pentru subiectele colective de drept e faptul ca orice persoana juridica nu poate insuma obligatii decat cele care corespund prin lege, statul, act de infiintare.

Continutul raportului juridic: subiectele sunt legate intre ele prin drept si obligatii care alcatuiesc continutul. Exista rapoarte juridice simple si complexe.

Dreptul subiectiv este aptitudinea subiectului de drept de a pretinde o anumita conduita. Obligatia e celalalt element al raportului juridic si consta in a face, a nu face, a da ceva in schimb.

Obiectul raportului juridic: constituie actiunile sau inactiunile la care subiectele de drept trebuie sa le respecte