Dreptul la liberă circulație în UE

1. Obiectivul si beneficiarii acestui drept

1.Cetăţenia Uniunii conferă fiecărui cetăţean al Uniunii un drept fundamental şi individual la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre, sub rezerva limitărilor şi condiţiilor prevăzute de tratat şi a măsurilor adoptate în scopul aplicării acestuia.

2. Libera circulaţie a persoanelor constituie una dintre libertăţile fundamentale ale pieţei interne, care reprezintă un spaţiu fără frontiere interne, în care libertatea este asigurată în conformitate cu dispoziţiile tratatului.

3. Formalităţile legate de libera circulaţie a cetăţenilor Uniunii pe teritoriul statelor membre ar trebui să fie clar definite, fără a se aduce atingere dispoziţiilor aplicabile la controalele la frontierele naţionale.

Obiectul

Directive 38/2004 stabileşte:

a) condiţiile de exercitare a dreptului la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre de către cetăţenii Uniunii şi membrii familiilor acestora;

b) dreptul de şedere permanentă pe teritoriul statelor membre pentru cetăţenii Uniunii şi membrii familiilor acestora;

c) restrângerile drepturilor menţionate la literele (a) şi (b) pentru motive de ordine publică, siguranţă publică sau sănătate publică.

1.prin „cetăţean al Uniunii” se înţelege orice persoană având cetăţenia unui stat membru;

2.prin „membru de familie” se înţelege:

a) soţul;

b) partenerul cu care cetăţeanul Uniunii a contractat un parteneriat înregistrat, în temeiul legislaţiei unui stat membru, dacă, potrivit legislaţiei statului membru gazdă, parteneriatele înregistrate sunt considerate drept echivalente căsătoriei şi în conformitate cu condiţiile prevăzute de legislaţia relevantă a statului membru gazdă;

c) descendenţii direcţi în vârstă de cel mult 21 de ani sau care se află în întreţinerea sa, precum şi descendenţii direcţi ai soţului sau ai partenerului, conform definiţiei de la litera (b);

d) ascendenţii direcţi care se află în întreţinere şi cei ai soţului sau ai partenerului, conform definiţiei de la litera (b);

Pentru a se putea exercita în condiţii obiective de libertate şi demnitate, dreptul tuturor cetăţenilor Uniunii la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre ar trebui să fie acordat şi membrilor familiilor acestora, indiferent de cetăţenie. În sensul prezentei directive, definiţia „membrilor de familie” ar trebui să includă partenerul înregistrat, în cazul în care legislaţia statului membru gazdă tratează parteneriatul înregistrat drept un echivalent al căsătoriei.

În scopul menţinerii unităţii familiei în sens larg şi fără a aduce atingere interzicerii discriminării pe criteriul cetăţeniei, situaţia persoanelor care nu sunt incluse în definiţia membrilor de familie în conformitate cu prezenta directivă şi care, prin urmare, nu se bucură automat de dreptul de intrare şi şedere în statul membru gazdă ar trebui să fie examinată de statul membru gazdă pe baza propriei legislaţii interne, pentru a decide dacă se poate acorda intrarea şi şederea unor asemenea persoane, luând în considerare relaţia lor cu cetăţeanul Uniunii sau orice alte împrejurări, precum dependenţa lor financiară sau fizică de cetăţeanul Uniunii.

3.prin „stat membru gazdă” se înţelege statul membru în care se deplasează un cetăţean al Uniunii în scopul de a-şi exercita dreptul la liberă circulaţie şi şedere.

Destinatarii

1. Prezenta directivă se aplică oricărui cetăţean al Uniunii care se deplasează sau îşi are reşedinţa într-un stat membru, altul decât cel al cărui resortisant este, precum şi membrilor familiei sale, conform definiţiei de la articolul 2 punctul 2, care îl însoţesc sau i se alătură.

2. Fără a aduce atingere vreunui drept individual de liberă circulaţie şi şedere pe care persoanele în cauză îl pot avea în nume propriu, statul membru gazdă facilitează, în conformitate cu legislaţia sa internă, intrarea şi şederea următoarelor persoane:

a) orice alţi membri de familie, indiferent de cetăţenia lor, care nu se încadrează în definiţia de la articolul 2 punctul 2 şi care, în ţara din care au venit, se află în întreţinerea sau sunt membri ai gospodăriei cetăţeanului Uniunii care beneficiază de dreptul de şedere cu titlu principal sau dacă din motive grave de sănătate este necesară în mod imperativ îngrijirea personală a membrului familiei de către cetăţeanul Uniunii;

b) partenerul cu care cetăţeanul Uniunii are o relaţie durabilă, atestată corespunzător.

Statul membru gazdă întreprinde o examinare amănunţită a situaţiei personale şi justifică refuzul acordării dreptului de intrare sau şedere acestor persoane.

2. Dreptul de intrare si de iesire

a) Dreptul de ieşire

1. Fără a aduce atingere dispoziţiilor privind documentele de călătorie aplicabile controalelor la frontierele naţionale, toţi cetăţenii Uniunii care deţin cărţi de identitate valabile sau paşapoarte valabile şi membrii familiei acestora care nu au cetăţenia unui stat membru şi care deţin paşapoarte valabile au dreptul de a părăsi teritoriul unui stat membru pentru a se deplasa în alt stat membru.

2. Persoanelor menţionate la alineatul (1) nu le pot fi impuse vize de ieşire şi nici alte formalităţi echivalente.

3. Hotărând în conformitate cu legislaţia proprie, statele membre eliberează şi reînnoiesc cetăţenilor lor cărţile de identitate sau paşapoartele care le atestă cetăţenia.

4. Paşaportul trebuie să fie valabil cel puţin pentru toate statele membre şi pentru ţările prin care titularul unui astfel de document trebuie să tranziteze direct atunci când călătoreşte între statele membre. În cazul în care legislaţia unui stat membru nu prevede eliberarea de cărţi de identitate, perioada de valabilitate a unui paşaport eliberat sau reînnoit este de cel puţin cinci ani.