Dreptul Uniunii Europene

1. Principiul atribuirii de competente

= principiu fundamenteal la nivelul UE, care guverneaza relatia dintre UE si statele membre [art.5 alin.

(1)+(2) TUE] si reglementeaza cadrul institutional al UE [art.13 alin(2) TUE]

Acest princiupiu presupune faptul ca “fiecare institutie actioneaza in limitele atributiilor care

ii sunt conferite prin tratate in conformitate cu procedurile, conditiile si scopurile prevazute de

acestea”

⟾ DUE nu prevede posibilitatea trasferarii sau delegarii de competente la nivelul

institutiilor — tratatele prevad in mod expres atributiile acestora

- art.14 TUE — PE exercita impreuna cu Consiliul functiile legislativa si bugetara.

- art.285 TFUE — Curtea de Conturi asigura controlul conturilor UE

In ceea ce priveste aplicarea Principiul Atribuirii de Competente in relatia dintre UE si

statele membre trebuie avuta in vedere distinctia din art.5 TUE, intre delimitarea de competente si

atribuirea de competente.

- art.1 paragraful 1 TUE — statele membre i-au atribuit competente UE “pentru realizarea obiectivelor

lor comune"

Acest principiu isi are originea in PRINCIPIUL SPECIALITATII din DIP ⟾ orice organizatie

internationala interguvernamentala(ONG) este constituita intr-un anumit scop si actioneaza numai

pentru indeplinirea atributiilor conferite de statele membre prin asocierea lor.

La nivelul UE pricipiul guverneaza delimitarea competentelor UE asa cum sunt acestea

mentionate in art.2-6 TFUE

In baza acestui princupiu “UE actioneaza numai in limietele competentelor care i-au fost

atribuite de statele membre prin tratate pentru realizarea obiectivelor stabilite prin aceste tratate”

— art.3(2) TUE. Aceeasi prevedere poate sa fie intalnita in art.3(6) TUE si in art.7 TFUE

Este de remarcat faptul ca Declaratia 24 cu privire la personalitatea juridica a UE

sublinieaza inca o data faptul ca dobandirea personalitatii juridica de catre UE {art.47 TUE}

⟾ "nu o va autoritaza in niciun fel sa legifereze sau sa actioneze in afara competentelor care ii

sunt conferite de catre statele membre prin tratat”

In baza aceluiasi principiu este evident ca orice competenta care nu a fost atribuita UE

prin taratate apartine statelor membre — art.4(1) TUE + art.5(2) TUE + Declaratia 18

Principiul este analizat in doctrina si prin raportare la Principiul Delimitarii Competentelor

sau al Separarii Competentelor intre Uniune si statele membre, cu luarea in considerare a faptului ca

exerictarea acestor competente este reglementata de principiile subsidiaritatii si proportionalitatii.

2. Principiul Cooperarii Loiale

Ca si pricipiul atribuirii de competente, acest principiu se analizeaza din aceeasi dubla

perspectiva a relatiei dintre institutiile UE si a raporturilor dintre UE si statele membre

⟾ art.13(2) TUE - “institutiile coopereaza unele cu altele in mod loial”

In acest caz Principiul Cooperarii Loiale constituie o componenta a Principiului Echilibrului

Institutional si isi gaseste aplicarea deplina in cadrul:

- Procedurii Legislative Oridnare — art.294 + art.295 TFUE

- Procedurii Bugetare — art.314 TFUE

ex

In aceste cazuri cooperarea este evidetna in cadrul triunghiului institutional Comisie—

Consiliu—PE ⟾ Comisia are rolul de initiator, iar Consiliul si PE fiind institutiile care adopta fie

proiectul de act legislativ, fie proiectul de buget.

In vederea punerii in aplicare a cestei cooperari PE-Consiliul-Comisia pot incheia acorduri

inter-institutionale avanda caracter obligatoriu.

Cooperarea inter-institutionala nu se realizeaza numai intre aceste 3 institutii, ci si intre

celelalte institutii, avand drept unic scop realizarea obiectivelor UE. — a se vedea:

- participarea presedintelui Comisiei la reuniunile Consiliului European

- emiterea de avize de catre BCE in cadrul adoptarii anumitor proiecte de acte legislative

- exercitarea presedintiei Consiliului Afaceri Externe din cadrul consiuluiui de catre Inaltui

Reprezentat al UE pt afaceri externe si politica de securitate

art.4(3)TUE ⟾ “UE si statele membre se respecta si se ajuta reciproc in indeplinirea

misiunilor care decurg din tratate”

— Acest principiu isi are originea in DIP, in principiul pacta sunt servanta.

Analiza acestui peincipiu releva faptul ca acesta instituie 3 obligatii in sarcina statelor

membre:

obligatia de a adopta orice masura generala sau speciala - "pentru asigurarea indeplinirii

obligatiilor care decurg din tratate sau care rezulta din actele institutiilor UE” .

Este evident ca aceasta obligatie impune statelor membre obligatia de a aplica in mod direct un

regulament sau o decizie sau de a traspune o directiva. In caz contrar declansandu-se procedura de

infirngement, care se poate finaliza cu o actiune in fata CJUE in cazul in care statul membru in

cauza persista sa nu isi indeplineasca obligatiile.