Drepturi de proprietate privată

Sectiunea I-a

Definitie, reglementare si caracterele juridice ale

dreptului de proprietate privata

1. Definitie

În literatura de specialitate au fost formulate mai multe definitii ale dreptului de proprietate privata, noi achiesând la urmatoarea: Dreptul de proprietate privata este „acel drept real asupra unor bunuri imobile sau mobile, altele decât cele ce alcatuiesc domeniul public, care confera titularilor exercitarea posesiei, folosintei si dispozitiei în mod exclusiv prin putere si interes propriu, cu respectarea dispozitiilor legale”.

Din toate definitiile proprietatii private se desprind, în principal, urmatoarele trasaturi specifice:

- titular al dreptului de proprietate privata poate fi orice subiect de drept: persoanele fizice sau juridice, inclusiv statul si unitatile administrativ-teritoriale;

- obiect al dreptului de proprietate privata poate fi orice bun, cu exceptia celor care fac parte din domeniul public al statului si unitatilor administrativ-teritoriale;

- bunurile proprietate privata sunt alienabile, prescriptibile si sesizabile întrucât se afla în circuitul civil.

Referitor la reglementarea regimului juridic general al proprietatii private precizam ca în art.73 alin.3 lit. „m” din Constitutie se prevede ca prin lege organica se reglementeaza „regimul juridic general al proprietatii ” dar pâna în prezent nu a fost edictata nici o lege organica privitoare la proprietatea privata asa cum a fost adoptata Legea nr.213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia.

Totusi exista dispozitii referitoare la regimul juridic al proprietatii private în alte legi organice pe care le vom prezenta pe parcursul acestei lucrari.

Prin Constitutie proprietatii private i se asigura si i se garanteaza un regim de protectie.

Astfel, potrivit prevederilor art.44 din Constitutie „Dreptul de proprietate privata precum si creantele asupra statului sunt garantate” (alin.1).

„Proprietatea privata este garantata si ocrotita în mod egal de lege, indiferent de titular” (alin.2 teza I).

În alineatul 3 al aceluiasi articol 44 din Constitutie se dispune ca: „Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru cauza de utilitate publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire” iar în alineatul 5 al aceluiasi articol se precizeaza: „Pentru lucrari de interes general autoritatea publica poate folosi subsolul oricarei proprietati imobiliare, cu obligatia de a despagubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantatiilor sau constructiilor precum si pentru alte daune imputabile autoritatii”.

În art.136 alin.5 din Legea fundamentala se consacra principiul inviolabilitatii proprietatii private dispunând ca: „Proprietatea privata este inviolabila în conditiile legii organice”.

Precizam ca unele acte normative atunci când se refera la proprietatea privata utilizeaza doua notiuni si anume: proprietate privata când se refera la persoanele fizice si juridice ca titulare ale dreptului de proprietate privata sau domeniu privat cu semnificatia de totalitate a bunurilor ce formeaza obiectul proprietatii private a statului si a unitatilor administrativ-teritoriale.

2. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate privata

Dreptul de proprietate este un drept real absolut si patrimonial.

- Reamintim ca dreptul real este dreptul subiectiv în virtutea caruia titularul îsi poate exercita prerogativele asupra unui bun fara concursul altcuiva, dreptul absolut este acel drept care presupune existenta unui subiect activ determinat (proprietarul) si a unui subiect pasiv nedeterminat format din celelalte subiecte, fiind opozabil „erga omnes”, iar dreptul patrimonial este acel drept real al carui continut poate fi exprimat în bani.