Executarea silită

Consideratii generale cu privire la executarea silita

In literatura de specialitate s-a apreciat ca de vreme ce legea recunoaste si garanteaza persoanelor drepturi subiective si interese legitime, ea trebuie sa le puna la dispozitie si mijlocul legal pentru realizarea lor^1 . Fara posibilitatea constrangerii, realizata ca mijloc legal prin urmarirea silita a bunurilor debitorului, dreptul recunoscut printr-o hotarare trecuta in puterea lucrului judecat ar fi o simpla aparenta, o iluzie, iar hotararea judecatoreasca ar deveni inutila^2 .

In considerarea celor de mai sus putem defini executarea silita ca acea faza a procesului civil in cadrul careia creditorul isi poate realiza in mod efectiv drepturile statornicite intr-un titlu executoriu, prin constrangerea patrimoniala a debitorului^3 . lar aceasta faza procesuala se caracterizeaza prin existenta unor norme procedurale destinate a institui mijloace eficiente pentru realizarea dispozitiilor cuprinse intr-un titlu executoriu^4 .

Executarea silita este cea de-a doua faza a procesului civil, avand ca scop realizarea definitiva si practica a unor drepturi recunoscute printr-o hotarare judecatoreasca sau un alt titlu executoriu^5 . Sau, cum s-a remarcat, "executarea silita nu constituie o institutie diferita de actiunea civila, ci ea ne apare ca o faza succesiva a procesului civil pentru obtinerea realizarii hotararii definitive"^6 .

--------------------------

^1) I. Stoenescu, S. Zilberstein, Drept procesual civil, Teoria generala, E.D.P. Bucuresti 1983 pag. 228.

^2) Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 403

^3) Pentru o cercetare ampla a institutiei a se vedea: D. Negulescu, Executiunea silita, vol. I, Principiile generale, Tipografia "Gutenberg" Bucuresti, 1910; E. Herovanu, Teoria executiunii silite, Editura Cioflec, Bucuresti, 1942; V. G. Cadere, Tratat de procedura civila, Ed. A II-a, Bucuresti, 1935, pag. 433-483; A. Hilsenrad, in Procesul civil in R. P. R., Editura Stiintifica, Bucuresti, 1957, pag. 455-505; Gr. Porumb, Codul de procedura civila comentat si adnotat, vol. II, pag. 143-365; Gr. Porumb, in Drept procesual civil roman, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 1966, pag. 402-468; Gr. Porumb, Teoria generala a executarii silite si unele proceduri speciale, Editura Stiintifica, 1964; I. Stoenescu, A. Hilsenrad, S. Zilberstein, Tratat teoretic si practic de procedura a executarii silite, Editura Academiei, Bucuresti, 1966; V. Negru, D. Radu, Drept procesual civil, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972, pag. 475-509; S. Zilberstein, V. M. Ciobanu, Drept procesual civil. Executarea silita, Editura Lumina Lex, Bucuresti, editia a H-a, 1998, vol. I; S. Zilberstein, V. M. Ciobanu, I. Bacanu, Drept procesual civil, Executarea silita, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1998, editia a II-a, vol. I-II; I. Stoenescu, S. Zilberstein, Executarea silita in procesul civil, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1983.

^4) A se vedea in acest sens Gr. Porumb, Codul de procedura civila comentat si adnotat, vol. II, pag. 144.

^5) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 641.

^6) Gr. Porumb, Teoria generala a executarii silite si unele proceduri speciale, Editura Stiintifica, Bucuresti 1964, pag. 22.

Modalitatile executarii silite

Executarea silita directa

Executarea silita este directa atunci cand creditorul tinde sa obtina realizarea in natura a prestatiei care formeaza obiectul obligatiei debitorului, astfel cum aceasta este inscrisa in titlul executoriu, obligatie de a face^1 . Aceasta modalitate de executare mai este cunoscuta si sub denumirea de executare silita in natura^2 .

Executarea silita directa poate fi mobiliara, daca obiectul obligatiei il reprezinta un bun mobil, or: imobiliara, cand poarta asupra unui imobil. Alaturi de aceste doua forme de executare silita directa, reglementate de art. 572-580 C. proc. civ. sub denumirea "Predarea silita a miscatoarelor si nemiscatoarelor", mai exista o a treia forma, executarea silita a altor obligatii de a face sau de a nu face (art. 1073, 1075-1077 C. civ.) ^3 .

Sediul materiei il constituie art. 572-580^5 din C. proc. civ., unde se disting procedurile de executare de urmat pentru fiecare din cele doua situatii. Dupa natura sa obligatia care are ca obiect un bun determinat, este o obligatie de a face, predarea bunului, continutul procedurilor de executare silita urmarind predarea efectiva a bunului catre creditor^4 .

--------------------------

^1) Savelly Zilberstein, V.M. Ciobanu, I. Bacanu, Drept procesual civil. Executarea silita, vol. II, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1996, pag. 44.; Gh. Beleiu, Drept civil roman. Introducere in dreptul civil. Subiectele dreptului civil, Casa de editura si presa "Sansa", S.R.L., Bucuresti, 1993, pag. 83; I. Stoenescu, S. Zilberstein, Tratat de Drept procesual civil, vol. II, Universitatea Bucuresti, 1981, pag. 245 si urm.; V.M. Ciobanu, Drept procesual civil, vol. II, Universitatea din Bucuresti, 1986, pag. 158-160.

^2) Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 411.

^3) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 643.

^4) Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 411.

Executarea silita indirecta

Executarea silita este indirecta^1 in cazul in care creditorul, ce are de realizat o creanta baneasca, urmareste sa-si indestuleze creanta din sumele obtinute prin valorificarea bunurilor debitorului, ori a celor pe care debitorul le are de primit de la terte persoane.

Executarea silita este indirecta in cazul in care creditorul, ce are de realizat o creanta baneasca, urmareste sa-si indestuleze creanta din sumele obtinute prin valorificarea bunurilor debitorului, ori a celor pe care debitorul le are de primit de la terte persoane^2 .

Codul de procedura civila, ca drept comun in materie, reglementeaza urmatoarele forme de executare silita indirecta:

- urmarirea silita mobiliara (art. 406 - 449);

- poprirea (art. 452 - 461);

- urmarirea fructelor prinse de radacini (art. 463 - 470);

- urmarirea silita imobiliara (art. 488 -571).