Infracțiuni cuprinse în legea 8-1996 privind drepturile de autor și drepturile conexe

1. CONSIDERATII GENERALE

Evolutia neasteptata a noilor tehnici de comunicare si difuzare (ale caror efecte sunt puternic simtite) din ultimii ani au dus si la profunde transformari ale dreptului de autor mult mai profunde de cat in cazul celorlalte drepturi intelectuale.

,,Mediul ambiant" creat de evolutia tehnologica din a doua jumatate a secolului nostru si consecintele acestei evolutii, adaptarea dreptului de autor la aceste consecinte ale evolutiei, precum si depasirea obstacolelor in uniformizarea dreptului de autor, sunl patru aspecte importante ale viitorului dreptului de autor in Europa.

A.Kerever spunea ca dreptul de autor s-a nascut prin actiunea conjugata a unei revolutii tehnologice , a unei revolutii culturale , a unei revolutii filosofico-politice precura si o revolutie economica .

A.Kerever sustine ca explozia industriilor culturale creeaza un risc de absorbire a dreptului de autor in dreptul economic, deoarece in centrul atentiei nu va mai fi autorul, ci agentul economic de productie sau de difuzare. Conventiile internationale vor asigura la nivel international un monopol in favoarea unor activitati industriale (in cadrul carora autorul si creatia sa nu mai au nici o pondere), astfel ele devenind mult mai rigide.

Semnificatia culturala a dreptului de autor este grav neglijata prin punerea in umbra a distinctiei dintre proprietatea asupra suportului material si proprietatea asupra operei fixate pe acest suport, fiind o distinctie esentiala.

Dreptul de autor se va transforma in timp dintr-un instrument de protectie al creatorilor intr-un instrument de protectie al investitiilor si al investitorilor, astfel el modificandu-si finalitatea.

In dreptul european solutiile nu sunt intotdeauna aceleasi, ceea ce duce inevitabil la necesitatea armonizarii legislatiilor europene.

Principala problema este aceea a supravietuirii culturii, deci a autorului si a operei sale si nicidecum supravietuirea industriei (prin protejarea ei).

O.M.P.I. , in programul sau de activitate, a mentionat necesitatea elaborarii unui Protocol la Consiliul de la Berna prin care urma sa se asigure ,,un sistem de drept de autor eficace pentru deceniile urmatoare si deci pentru secolul XXI".

Parafrazand afirmatia facuta de Emil Cioran si anume ca ,,fiecare om sufera de faptul de a se fi nascut intr-o tara cu o cultura mica", trebuie spus ca orice persoana are dreptul de a lua parte la viata culturala a comunitatii sale si bineinteles la protectia intereselor sale morale si materiale, ce decurg din productia stiintifica, literara si artistica al carei autor este.

Daca in interiorul circuitului relatiilor juridice nu se confera o asemenea protectie autorilor, atunci este firesc ca respectivele persoane sa nu-si mai dea silinta la dezvoltarea vietii culturale a acelei comunitati, de cele mai multe ori ele ,,migrand" in teritorii unde aceste protectii sunt acordate.

In domeniul dreptului de autor exista doua mari sisteme de drept, cel european si cel de copyright. Uniunea Europeana are rolul de a mentine coexistenta acestor sisteme juridice.

Principala deosebire dintre cele doua sisteme consta in accentul pus pe interesul autorului in sistemul european si cel pus pe interesul industriei in sistemul american , pe de o parte, iar pe de alta parte in deosebirea dintre suportul material al operei si opera propriu-zisa (fixata pe acest suport), cat si in deosebirea dintre drepturile de autor propriu-zise si drepturile conexe.

Dispoziţiile Convenţiei de la Berna reflectă în principal conceptia romano-germanică, deci cea europeană.

Principiile europene pe care trebuie să le respecte şi SUA sunt:

a) protectia se limitează la operele spiritului nu si asupra „produtiei";

b) legislaţia SUA trebuie să evolueze spre o recunoastere minimală a dreptului moral.

In acest sens armonizarea între legislatiile mentionate este favorizată de asemănările existente în probleme esentiale (ca aceea a nasterii dreptului de autor, „ex lege", fără îndeplinirea vreunei formalităti), după cum concluziona A.Dieta în lucrarea „Le droit d'auteur dans la Communite Europenne", elaborată la cererea expresă a Comisiei Comunităţilor Europene incă din 1978.

Treptat însă, în epoca contemporană constatăm că, dreptul de autor îsi modifică finalitatea el devenind din instrument de protectie al creatorilor si operelor lor, un instrument de protectie a investitorilor si investitiilor.

In concluzie, de la descoperirea tiparului de către Gutenberg, moment în care a fost creat cadrul general în care s-au pus bazele dreptului de autor, si până în prezent, s-a parcurs un drum lung, presărat cu multe probleme şi de asemenea multe soluţii. Dar, în fata acestor soluţii ce evidentiază antiteza între trecut si viitor, dreptul trebuie să rămână un element de securitate.

Dreptul de autor nu este depăsit de dezvoltarea tehnicii si este capabil să tină pasul cu ea. Mai mult, această dezvoltare, care, prin extindere şi perfectionarea posibilitătilor de cunoastere si difuzare a ideilor, leagă din ce în ce mai strâns activitatea creatoare trecută, cu cea prezentă, pe cea naţională de cea universală, ea determinând multiplicarea actiunilor şi a operelor de colaborare, precum si împletirea, uneori inseparabilă, a activitătilor intelectuale creatoare cu cele tehnice, fiind de natură să solidarizeze oamenii în ceea ce activitatea lor are mai frumos şi mai uman, creatia.

2.Protectia juridica a dreptului de autor in Romania post decembrista

2.1Reglementări în vigoare

După 1989. elaborarea unei noi legi a dreptului de autor părea să fie una din prioritătile noului legiuitor.

Proiectul de lege a dreptului de autor elaborat în anul 1990, după modelul celor mai noi reglementări europene s-a concretizat în Legea nr.8 din 26 martie 1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe.

Inainte însă de definitivarea proiectului de lege a dreptului de autor, au fost elaborate şi adoptate câteva reglementări strâns legate de acest domeniu.

Cea mai importantă, prin actualitatea problemelor pe care le ridică este Legea audiovizualului nr.48 din 25 mai 1992, modificată si completată prin Legea nr.109 din 8 octombrie 1992.

Organizarea activităţii cinematografice a făcut obiectul Decretului nr.80 din 10 februarie 1990, iar prin Decretul - lege nr.136 din 12 mai 1990 s-au luat unele masuri privind Radio Televiziunea Română.

In ceea ce priveste organizatiile de creatori trebuie semnalat Decretul – lege nr.27 din 15 ianuarie 1990, privind organizarea si funcţionarea în conditii de autonomie economică a organizatiilor de scriitori, artisti plastici şi compozitori, creatori de film si de teatru.

Hotărârea Guvernului României nr.342 din 31 martie 1990 a reorganizat activitatea de impresariat artistic dispunând înfiintarea unei societăti comerciale de comert exterior „Artexim", în subordinea Ministerului Culturii, care are un fel de monopol al activitătii de impresariat artistic, în tară si în străinătate.