Noțiuni introductive despre stat și drept

CAPITOLUL I

NOłIUNI INTRODUCTIVE DESPRE STAT SI DREPT

Factorul determinant al societătii umane este ratiunea care cere si conduce

către progres, dezvoltare; ab initio constituirea societătii, întemeiată pe nevoia

biologică a colectivitătii de a exista nu a fost un fapt exclusiv al omului, el l-a

constatat si preluat din natura înconjurătoare, din lumea animalelor, din lumea

organică în genere.

Ca în orice colectivitate organică oamenii se nasc egali – ca fiinte - dar se

dezvoltă diferit functie de posibilitătile fizice si intelectuale ceea ce îi face egali

– ca fiinte umane – dar îi diferentiază prin aptitudinea de participare la

dezvoltarea grupului (colectivitătii) umane căreia îi apartin, ca fiinte sociale

(drepturi si obligatii ale omului fată de grupul social si ale acestuia fată de

fiecare membru al său).

În evolutia societătii omenesti STATUL ca formă de organizare a acesteia

este cel care stabileste regulile desfăsurării relatiilor dintre oameni, dintre acestia

si societate în ansamblul ei, dintre componentele statului – autoritătile publice –

între ele, între acestea si membrii societătii individual (persoane fizice) sau în

grupuri organizate (persoane juridice) sau între stat si societatea civilă. Regulile

desfăsurării relatiilor sociale sunt norme morale, religioase, politice, tehnice, de

etică si echitate, s.a.; cele mai importante relatii sociale – prin natura, obiectul si

finalitatea lor - se desfăsoară pe baza unor reguli obligatorii a căror respectare si

aplicare este garantată si asigurată de Stat - care le edictează – prin forta de

constrângere organizată de acesta, forta de coercitie (forta coercitivă) statală.

Acestea sunt normele juridice, care în ansamblul lor, într-o societate dată

constitituie DREPTUL.

STATUL este puterea organizată la cel mai înalt nivel în societate care

decide, în principal prin Drept, organizarea, dezvoltarea si progresul societătii

umane în ansamblul ei si a fiecărui membru în parte.

În actuala etapă de evolutie socială la nivel mondial – global sau regional

– corelatia STAT – DREPT capătă noi valente exprimate în tendinta de integrare

a societătilor organizate statal în noi forme de organizare macrosocială în care

conducerea economică si politică se desfăsoară pe baza unor reguli (norme

juridice) de interes comun la nivel mondial sau zonal.

3

SECłIUNEA 1. STATUL - NOłIUNE, TRĂSĂTURI, FUNCłII.

1. Definitia statului

Statul se defineste prin elementele componente care îl caracterizează:

populatia (natiunea) – element personal; teritoriu – element material; puterea

(suveranitatea ) – element formal.

Notiunea de Stat a primit diferite acceptiuni functie de interesul urmărit în

configurarea acestei notiuni fie ca aparat (instrument) de conducere al societătii,

fie ca organizatie politică a unei societăti care exercită puterea de stat, fie ca

rezultantă a realizării drepturilor si libertătilor individuale într-o societate dată.

Referindu-ne la componentele sale – sub aspect politic si juridic – Statul

este organizatiea politică a unei populatii date, într-un teritoriu determinat, care

exercită puterea la cel mai înalt nivel (suveranitatea) pe plan intern si extern în

scopul dezvoltării macrosociale si asigurării drepturilor si libertătilor

individuale.

• Populatia este formată din:

- cetăteni (de nationalitate română si alte nationalităti);

- străini (cetăteni ai altor state care domiciliază, îsi au resedinta sau

tranzitează România);

- apatrizii (persoane lipsite de cetătenie, care domiciliază, îsi au resedinta

sau tranzitează România)

si este organizată în scopul exercitării puterilor în stat.

• Teritoriul este întinderea de pământ si apă aflate în limita granitelor

geografice, în care se exercită puterea de stat (suveranitatea).

• Puterea de stat (forta publică) este forta organizată a poporului român (a

cetătenilor) care este supremă pe plan intern si independentă pe plan

extern, în sensul ireductibilitătii ei fată de orice altă putere socială internă

sau externă. Cine detine puterea de stat (suveranitatea ) exprimă din punct

de vedere juridic esenta statului.

Trăsăturile suveranitătii sunt:

- caracterul suprem (pe plan intern)

- caracter independent (pe plan extern)

- caracter inalienabil (nu poate fi înstrăinată total sau partial unei ale puteri

(forte) sociale)

- caracter indivizibil (nu poate fi împărtită cu nici o altă fortă (putere)

socială; Statul o exercită în numele detinătorului său unic, a poporului

român).