Persoana Fizică

Capacitatea de folosinţă a persoanei fizice; Noţiune şi Caractere juridice.

Definiţia capacităţii de folosinţă este cuprinsă în alin. 2 art. 5 D 31/1954; “Capacitatea de folosinţă este capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii”

În acest sens reţinem:

-capacitatea de folosinţă a persoanei fizice este o parte a capacităţii civile a omului,

-ea constă în aptitudinea omului de a avea drepturi şi obligaţii,

-aceste drepturi şi obligaţii sunt civile, nu drepturi şi obligaţii în general.

Caracterele juridice ale capacităţii de folosinţă ale persoanei fizice, sunt :

a) Legalitatea – constă în însuşirea acestei capacităţi de a nu putea fi reglementată decât prin lege, sub toate aspectele: început, conţinut, încetare

b) Generalitatea – acest caracter se exprimă prin aptitudinea generală şi abstractă a omului de a avea toate drepturile şi obligaţiile civile

c) Inalienabilitatea – presupune însuşirea capacităţii de folosinţă a persoanei fizice de a nu putea forma obiect de renunţare, în tot sau în parte şi nici obiect de înstrăinare. Acest caracter este consacrat legislativ în D 31/1954 art. 6 alin 2; “Nimeni nu poate renunţa, nici în tot nici în parte la capacitatea de folosinţă …..”

d) Intangibilitatea – reprezintă caracteristica capacităţii de folosinţă de a nu i se putea aduce limitări, îngrădiri decât prin texte exprese de lege. În acest sens D 31/1954 art 6 alin 1 dispune “Nimeni nu poate fi îngrădit în capacitatea de folosinţă … decât în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege”.

e) Egalitatea capacităţii de folosinţă a persoanei fizice – D 31/1954 consacră expres acest caracter în art 4 alin 2 astfel “Sexul, rasa, naţionalitatea, religia, gradul de cultură sau originea nu au nici o înrâurire asupra capacităţii”

f) Universalitatea capacităţii de folosinţă a persoanei fizice – acest caracter constă în însuşirea capacităţii de folosinţă de a fi recunoscută, atribuită tuturor oamenilor. Astfel, D 31/1954 dispune în art 4 alin 1 “Capacitatea civilă este recunoscută tuturor persoanelor” , iar art 6 alin 1 “Nimeni nu poate fi lipsit de capacitatea de folosinţă”

Începutul capacităţii de folosinţă

Începutul capacităţii de folosinţă a persoanei fizice – ca regulă – este stabilit de art 7 alin 1 din D 31/1954 “Capacitatea de folosinţă începe de la naşterea persoanei …”.

Această dată “a naşterii”, se dovedeşte cu actul de stare civilă care este “certificatul de naştere”

Excepţia dobândirii capacităţii de folosinţă de la data concepţiunii

D 31/1954 art 7 alin 2 prevede “Drepturile copilului sunt recunoscute, de la concepţiune, însă numai dacă el se naşte viu”

Cu privire la capacitatea succesorală a persoanei fizice, art 654 Cod civil prevede “Pentru a succede trebuie neapărat ca persoana ce succede să existe în momentul deschiderii succesiunii”

Copilul conceput se consideră că există.

Copilul născut mort este considerat că nu există.

Dispoziţiile de mai sus recunosc capacitatea de folosinţă în favoarea copilului conceput.

Dispoziţiile menţionate trebuie coroborate cu prevederile art 61 Codul familiei care reglementează “timpul legal al concepţiunii”, astfel “Timpul cuprins între a treisuta şi a sutaoptzecea zi dinaintea naşterii copilului este timpul legal al concepţiunii.” El se socoteşte de la zi la zi.

Pentru a se aplica excepţia dobândirii capacităţii de folosinţă de la data concepţiunii (infans conceptus pro nato habetur quoties de commodis eyus agitur), este nevoie să fie întrunite două condiţii şi anume:

-să fie vorba de drepturile copilului (iar nu de obligaţii, pentru acesta)

-copilul să se nască viu; legea noastră nu pretinde ca, copilul să fie viabil

Excepţia dobândirii cu anticipaţie a capacităţii de folosinţă indică drept dată a acestei dobândiri data concepţiunii.

Această dată nu poate fi stabilită cu exactitate, de aceea, legiuitorul a instituit prezumţia timpului legal al concepţiunii.

Potrivit acesteia, ca dată a concepţiunii poate fi considerată oricare zi din intervalul, de 121 de zile, cuprins între a 300-a şi a 180-a dinaintea naşterii copilului.

Conţinutul capacităţii de folosinţă a persoanei fizice

Conţinutul capacităţii de folosinţă a persoanei fizice constă tocmai în aptitudinea omului de a avea toate drepturile şi obligaţiile civile.

Acest conţinut cuprinde două laturi:

-latura activă – aptitudinea omului de a avea drepturi subiective civile

-latura pasivă – aptitudinea persoanei fizice de a avea obligaţii civile

Îngrădirile capacităţii de folosinţă a persoanei fizice

Îngrădirile capacităţii de folosinţă a persoanei fizice pot fi calificate ca incapacităţi de drept civil.

Incapacităţile civile formează două subdiviziuni:

a) Îngrădiri cu caracter de pedeapsă penală. Din această categorie fac parte:

1) pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi,

2) pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi (vezi art 53 din Cod penal republicat, art 64 şi 71 Cod penal)

b) Îngrădiri cu caracter de pedeapsă civilă – în această sub categorie intră: decăderea din drepturile părinteşti, în condiţiile art 109 Codul familiei.

În această subcategorie intră şi pedepsele civile stabilite în materie succesorală din Codul civil art 655, art 703 şi art 712

Îngrădiri cu caracter de protecţie.

Asemenea incapacităţi sunt prevăzute în Constituţie, Codul civil, Codul familiei, Legea nr 54/1998.

Incapacităţi prevăzute de Codul civil:

-art 806 “minorul mai mic de 16 ani nu poate dispune nici într-un fel…” prin donaţie sau testament, de bunurile sale

-art 807 ”minorul de 16 ani poate dispune prin testament şi numai jumătate din bunurile de care după lege ar dispune majorele”;

-art 809 “minorul de 16 ani nu poate, prin testament, dispune în favoarea tutorelui său”

-art 810 “doctorii în medicină sau în chirurgie, ofiţerii de sănătate sau subofiţerii (adică medici şi farmaciştii), care au tratat o persoană în boala de care moare, nu pot profita de dispoziţiile între vii sau testamentare, ce dansa a făcut în favoarea lor în cursul acestei boli.”

Aceleaşi reguli sunt aplicabile şi în privinţa preoţilor (vezi art 833, 1307 alin 1, art 1309 Cod civil)